CODUL PENAL AL ROMÂNIEI
2006
Codul penal a fost republicat în Monitorul Oficial nr.
65 din 16 aprilie 1997, în temeiul art. III din Legea nr. 140/1996,
publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14
noiembrie 1996.
Codul penal a fost publicat în Buletinul Oficial nr.
79 - 79 bis din 21 iunie 1968 si a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr.
55 - 56 din 23 aprilie 1973, în temeiul art. III din Legea nr. 6/1973, publicata în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie
1973.
Prezenta editie cuprinde textul actualizat al Codului Penal prin încorporarea
tuturor modificarilor aduse dupa ultima republicare, inclusiv completarile
introduse prin Legea nr. 278 publicata in M.Of. nr. 601 din 12 iulie 2006 dar nu reprezinta forma oficiala.
PARTEA GENERALA |
|
Legea penala si limitele ei de aplicare |
|
Capitolul I Dispozitii
preliminare |
Art. 1 - 2 |
Capitolul II Limitele
aplicarii legii penale |
|
Sectiunea I Aplicarea legii
penale în spatiu |
Art. 3 - 9 |
Sectiunea II Aplicarea
legii penale în timp |
Art. 10 -16 |
Infractiunea |
|
Capitolul I Dispozitii
generale |
Art. 17 - 19 |
Capitolul II |
Art. 20 - 22 |
Tentativa |
|
Capitolul III |
|
Participatia |
Art. 23 -31 |
Capitolul IV Pluralitatea de infractiuni |
Art. 32 - 43 |
Capitolul V Cauzele care
înlatura caracterul penal al faptei |
Art. 44- 51 |
Pedepsele |
|
Capitolul I Dispozitii
generale |
Art. 52 |
Capitolul II Categoriile
si limitele generale ale pedepselor |
Art. 53 |
Capitolul III Pedepsele
principale |
|
Sectiunea I Detentiunea
pe viata |
Art. 54 - 55 |
Sectiunea II |
|
Închisoarea |
Art. 56 - 62 |
Sectiunea III Amenda |
Art. 63 - 631 |
Capitolul IV Pedepsele complementare si accesorii |
|
Sectiunea I Pedepsele complementare |
Art. 64 -67 |
Sectiunea II Pedepsele
accesorii |
Art. 71 |
Capitolul V
Individualizarea pedepselor |
|
Sectiunea I Dispozitii
generale |
Art. 72 |
Sectiunea II Circumstantele atenuante si agravante |
Art. 73 - 80 |
Sectiunea III
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei |
Art. 81 - 86 |
Sectiunea III1 |
|
Suspendarea executarii
pedepsei sub supraveghere |
Art. 861- 866 |
Sectiunea III2 |
|
Executarea pedepsei la locul de munca |
Art. 867- 8611 |
Sectiunea IV Calculul
pedepselor |
Art. 87 -89 |
Înlocuirea
raspunderii penale |
Art. 90 -98 |
Titlul V
Minoritatea
|
Art. 99-1101 |
Masurile de siguranta |
|
Capitolul I Dispozitii
generale |
Art. 111 - 112 |
Capitolul II Regimul
masurilor de siguranta |
Art. 113 - 1181 |
Cauzele care înlatura
raspunderea penala sau consecintele condamnarii |
|
Capitolul I Amnistia si
gratierea |
Art. 119 - 120 |
Capitolul II |
|
Prescriptia |
Art. 121 -130 |
Capitolul III Lipsa
plângerii prealabile si împacarea partilor |
Art. 131 - 132 |
Capitolul IV |
|
Reabilitarea |
Art. 133 -139 |
Întelesul unor termeni
sau expresii în legea penala |
Art. 140 -154 |
PARTEA SPECIALA |
|
Infractiuni contra sigurantei statului |
Art. 155- 173 |
Infractiuni contra persoanei |
|
Capitolul I Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si
sanatatii |
|
Sectiunea I Omuciderea |
Art.174. - 179 |
Sectiunea II Lovirea si
vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii |
Art. 180 - 184 |
Sectiunea III |
|
Avortul |
Art. 185 |
Capitolul II Infractiuni contra libertatii persoanei |
Art. 189 -196 |
Capitolul III Infractiuni privitoare la viata sexuala |
Art. 197 -204 |
Capitolul IV Infractiuni contra demnitatii |
Art. 205- 207 |
Titlul III - Infractiuni
contra patrimoniului |
Art. 208- 222 |
Titlul
IV - Abrogat |
|
Infractiuni contra autoritatii |
Art. 236 - 245 |
Infractiuni care aduc atingere unor activitati de
interes public sau altor activitati reglementate de lege |
|
Capitolul I Infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul |
Art. 246 -258 |
Capitolul II Infractiuni
care împiedica înfaptuirea justitiei |
Art. 259- 272 |
Capitolul III Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caile ferate |
Art. 273 -278 |
Capitolul IV Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele
activitati reglementate de lege |
Art. 279 - 2811 |
Infractiuni de fals |
|
Capitolul I Falsificarea de monede, timbre sau alte valori |
Art. 282 -285 |
Capitolul II Falsificarea instrumentelor de
autentificare sau de marcare |
Art. 286 - 287 |
Capitolul III Falsuri în înscrisuri |
Art. 288 - 294 |
Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice |
Art. 295 -3022 |
Infractiuni care aduc
atingere unor relatii privind convietuirea sociala |
|
Capitolul I Infractiuni
contra familiei |
Art. 303 - 307 |
Capitolul II Infractiuni contra sanatatii publice |
Art. 308 -313 |
Capitolul III Infractiuni privitoare la asistenta
celor în primejdie |
Art. 314 -316 |
Capitolul IV Alte
infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala |
Art. 317 - 330 |
Infractiuni contra capacitatii de aparare a
României |
|
Capitolul I Infractiuni savârsite de militari |
|
Sectiunea I Infractiuni contra ordinii si disciplinei militare |
Art. 331 -337 |
Sectiunea II Infractiuni pe câmpul de lupta |
Art. 338 - 339 |
Sectiunea III Infractiuni specifice aviatiei si marinei militare |
Art. 340 - 347 |
Capitolul II Infractiuni savârsite de militari sau de civil |
Art. 348 - 352 |
Capitolul III Infractiuni savârsite de civili |
Art. 353 - 355 |
Infractiuni contra pacii si omenirii |
Art. 356- 361 |
Dispozitii finale |
Art. 362 - 363 |
PARTEA GENERALA
LEGEA PENALA SI LIMITELE EI DE
APLICARE
Capitolul I
Dispozitii preliminare
Art.
1. - Scopul legii penale
Legea penala apara, împotriva infractiunilor,
România, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului,
persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si întreaga
ordine de drept.
Art. 2. - Legalitatea incriminarii
Legea prevede care fapte constituie infractiuni,
pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua în cazul
savârsirii acestor fapte.
Capitolul II
Limitele aplicarii legii penale
Sectiunea I
Aplicarea legii penale în spatiu
Art.
3. - Teritorialitatea legii penale
Legea penala se aplica infractiunilor savârsite pe
teritoriul României.
Art.
4. - Personalitatea legii penale
Legea
penala se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii, daca
faptuitorul este cetatean român sau daca, neavând nici
o cetatenie, are domiciliul în
Art.
5. - Realitatea legii penale
Legea
penala se aplica infractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii, contra
sigurantei statului român sau contra vietii unui cetatean român, ori prin care
s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean
român, când sunt savârsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara
cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii.
Punerea
în miscare a actiunii penale pentru infractiunile
prevazute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabila a
procurorului general.
Art. 6. - Universalitatea legii penale
Legea penala se aplica si altor infractiuni decât
celor prevazute în art. 5 alin. 1, savârsite în afara
teritoriului tarii, de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care
nu domiciliaza pe teritoriul tarii, daca:
a) fapta este prevazuta ca infractiune si de
legea penala a tarii unde a fost savârsita;
b) faptuitorul se afla în tara.
Pentru infractiunile îndreptate împotriva
intereselor statului român sau contra unui cetatean român, infractorul poate fi
judecat si în cazul când s-a obtinut extradarea lui.
Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica
în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a savârsit
infractiunea, exista vreo cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii
penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când
pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata. Când pedeapsa nu a
fost executata sau a fost executata numai în parte, se procedeaza potrivit
dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotarârilor straine.
Art. 7. - Legea penala si conventiile
internationale
Dispozitiile cuprinse în art. 5 si 6 se aplica,
daca nu se dispune altfel printr-o conventie internationala.
Art. 8. - Imunitatea de jurisdictie
Legea penala nu se aplica infractiunilor
savârsite de catre reprezentantii diplomatici ai statelor straine sau de alte
persoane care, în conformitate cu conventiile internationale, nu sunt supuse
jurisdictiei penale a statului român.
Art. 9. – Extradarea
Extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe
baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, în lipsa
acestora, în temeiul legii.
Sectiunea II
Aplicarea legii penale în timp
Art.
10. - Activitatea legii penale
Legea penala se aplica infractiunilor savârsite
în timpul cât ea se afla în vigoare.
Art. 11. - Neretroactivitatea legii penale
Legea penala nu se aplica faptelor care, la data
când au fost savârsite, nu erau prevazute ca infractiuni.
Art. 12. - Retroactivitatea legii penale
Legea penala nu se aplica faptelor savârsite sub
legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. În acest caz executarea
pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntate în
baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotarârilor
judecatoresti privitoare la aceste fapte, înceteaza
prin intrarea în vigoare a legii noi.
Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri
educative se aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pâna
la data intrarii în vigoare a legii noi.
Art. 13. - Aplicarea legii penale mai favorabile
În cazul în care de la savârsirea infractiunii
pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi
penale, se aplica legea cea mai favorabila.
Când legea anterioara este mai favorabila,
pedepsele complementare care au corespondent în legea penala noua se aplica în
continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt
prevazute în legea penala noua nu se mai aplica.
Art. 14. - Aplicarea obligatorie a legii penale
mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de
condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a
intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata, daca
depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea savârsita,
se reduce la acest maxim.
Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de
condamnare la detentiune pe viata si pâna la executarea ei a intervenit o lege
care prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe
viata se înlocuieste cu maximul închisorii prevazut pentru acea infractiune.
Daca legea noua prevede în locul pedepsei
închisorii numai amenda, pedeapsa aplicata se înlocuieste cu amenda, fara a se
putea depasi maximul special prevazut în legea noua. Tinându-se seama de partea
executata din pedeapsa închisorii, se poate înlatura în totul sau în parte
executarea amenzii.
Pedepsele complementare, masurile de siguranta,
precum si masurile educative neexecutate si neprevazute în legea noua, nu se
mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în
continutul si limitele prevazute de aceasta lege.
Când o dispozitie din legea noua se refera la
pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pâna
la data intrarii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau înlocuita
potrivit dispozitiilor alineatelor precedente.
Art. 15. - Aplicarea facultativa a legii penale
mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de
condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o
lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica
decât maximul special prevazut de legea noua, tinându-se seama de infractiunea
savârsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea
hotarârii sau în timpul executarii pedepsei si de timpul cât a executat din
pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.
Pedeapsa aplicata nu poate fi coborâta sub limita
ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse
proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea
savârsita.
Dispozitiile art. 14 alin.
5 se aplica si în cazul condamnarilor aratate în prezentul articol, executate
pâna la data intrarii în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotarâre
reducându-se cu o treime.
Art. 16. - Aplicarea legii penale temporare
Legea penala temporara se aplica infractiunii
savârsite în timpul când era în vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita
sau judecata în acel interval de timp.
INFRACTIUNEA
Capitolul I
Dispozitii generale
Art. 17. - Trasaturile esentiale ale infractiunii
Infractiunea este fapta care prezinta pericol
social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
Infractiunea este singurul temei al raspunderii
penale.
Art. 18. - Pericolul social al faptei
Fapta care prezinta pericol social în întelesul
legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia
dintre valorile aratate în art. 1 si pentru sanctionarea careia este necesara
aplicarea unei pedepse.
Art.
181. - Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de
lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta,
nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. La stabilirea în
concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire
a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de
urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si
conduita faptuitorului.
În cazul faptelor prevazute în prezentul articol,
procurorul sau instanta aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ
prevazute în art. 91.
Art. 19. – Vinovatia
Vinovatie exista când fapta care prezinta pericol
social este savârsita cu intentie sau din culpa.
1. Fapta este savârsita cu intentie când
infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind
producerea lui prin savârsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l
urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
2. Fapta este savârsita din culpa când
infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l
accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi
trebuia si putea sa-l prevada.
Fapta constând într-o actiune savârsita din culpa
constituie infractiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres
aceasta.
Fapta constând într-o
inactiune constituie infractiune fie ca este savârsita cu intentie, fie din
culpa, afara de cazul când legea sanctioneaza numai savârsirea ei cu intentie.
Art.
191. - Conditiile răspunderii penale a persoanelor juridice
Persoanele
juridice, cu exceptia statului, a autoritătilor publice si a institutiilor
publice care desfăsoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului
privat, răspund penal pentru infractiunile săvârsite în realizarea obiectului
de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a
fost săvârsită cu forma de vinovătie prevăzută de legea penală.
Răspunderea
penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice
care a contribuit, în orice mod, la săvârsirea aceleiasi infractiuni.
Capitolul II
TENTATIVA
Art. 20. - Continutul tentativei
Tentativa consta în punerea în executare a hotarârii de a savârsi infractiunea, executare care a fost
însa întrerupta sau nu si-a produs efectul.
Exista tentativa si în cazul în care consumarea
infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii
mijloacelor folosite, ori datorita împrejurarii ca în timpul când s-au savârsit
actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se
afla.
Nu exista tentativa atunci când imposibilitatea
de consumare a infractiunii este datorita modului cum
a fost conceputa executarea.
Art. 21. - Pedepsirea tentativei
Tentativa se pedepseste numai când legea prevede
expres aceasta.
Tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa
între jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru
infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decât minimul general al
pedepsei. În cazul când pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata,
se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
În cazul persoanei juridice, tentativa se
sanctionează cu amendă cuprinsă între minimul special si maximul special al
amenzii prevăzute de lege pentru infractiunea consumată, reduse la jumătate. La
această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare.
Art. 22. - Desistarea si împiedicarea
rezultatului
Este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a
desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea
rezultatului.
Daca actele îndeplinite pâna în momentul
desistarii sau împiedicarii producerii rezultatului constituie o alta
infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.
Capitolul III
PARTICIPATIA
Art. 23. – Participantii
Participanti sunt persoanele care contribuie la
savârsirea unei fapte prevazute de legea penala în calitate de autori,
instigatori sau complici.
Art. 24. – Autorul
Autor este persoana care savârseste în mod
nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.
Art. 25. – Instigatorul
Instigator este persoana care, cu intentie,
determina pe o alta persoana sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala.
Art. 26. – Complicele
Complice este persoana care, cu intentie,
înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea
penala. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul
savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va
favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu este
îndeplinita.
Art. 27. - Pedeapsa în caz de participatie
Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta
de legea penala savârsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de
lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia
la savârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.
Art. 28. - Circumstantele personale si reale
Circumstantele privitoare la persoana unui
participant nu se rasfrâng asupra celorlalti.
Circumstantele privitoare la fapta se rasfrâng
asupra participantilor, numai în masura în care acestia le-au cunoscut sau
le-au prevazut.
Art. 29. - Instigarea neurmata de
executare
Actele de instigare neurmate de executarea
faptei, precum si actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de
împiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului, se sanctioneaza cu o
pedeapsa între minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a
instigat si minimul general. În cazul când pedeapsa prevazuta de lege este
detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 2 la
10 ani.
Actele aratate în alineatul precedent nu se
sanctioneaza, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a
instigat este de 2 ani sau mai mica, afara de cazul când actele îndeplinite de
autor pâna în momentul desistarii constituie alta fapta prevazuta de legea
penala.
Art. 30. - Împiedicarea savârsirii faptei
Participantul nu se pedepseste daca în cursul
executarii, dar înainte de descoperirea faptei, împiedica consumarea acesteia.
Daca actele savârsite pâna în momentul împiedicarii constituie o alta fapta
prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta
fapta.
Art. 31. - Participatia improprie
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice
mod, cu intentie, la savârsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei
fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o
prevede pentru fapta comisa cu intentie.
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice
mod, cu intentie, la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre
o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta de lege pentru acea infractiune.
Dispozitiile art. 28 - 30 se aplica în mod corespunzator.
Capitolul IV
Pluralitatea de infractiuni
Art. 32. - Formele pluralitatii
Pluralitatea de infractiuni
constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva.
Art. 33. - Concursul de
infractiuni
Concurs de infractiuni
exista:
a) când doua sau mai multe infractiuni au fost
savârsite de aceeasi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru
vreuna dintre ele. Exista concurs chiar daca una dintre infractiuni a fost
comisa pentru savârsirea sau ascunderea altei infractiuni;
b) când o actiune sau inactiune, savârsita de
aceeasi persoana, datorita împrejurarilor în care a avut loc si urmarilor pe
care le-a produs, întruneste elementele mai multor infractiuni.
Art. 34. - Pedeapsa principală în caz de concurs de infractiuni săvârsite de persoana fizică
În caz de concurs de infractiuni, se stabileste
pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte, iar dintre acestea se aplica
pedeapsa, dupa cum urmeaza:
a) când s-a stabilit o pedeapsa cu detentiune pe
viata si una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amenda, se aplica
pedeapsa detentiunii pe viata;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu
închisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pâna la
maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulator, se poate adauga
un spor de pâna la 5 ani;
c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplica
pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporita pâna la maximul ei special, iar
daca acest maxim nu este îndestulator, se poate adauga un spor de pâna la
jumatate din acel maxim;
d) când s-a stabilit o pedeapsa cu închisoare si
o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, la care se poate adauga
amenda, în totul sau în parte;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu
închisoare si mai multe pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii,
potrivit dispozitiei de la lit. b), la care se poate adauga amenda, potrivit
dispozitiei de la lit. c).
Prin aplicarea dispozitiilor din alineatul
precedent nu se poate depasi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru
infractiunile concurente.
Art. 35. - Pedeapsa complimentara si masurile de siguranta
în caz de concurs de infractiuni
Daca pentru una dintre infractiunile concurente
s-a stabilit si o pedeapsa complimentara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa
închisorii.
Daca s-au stabilit mai multe pedepse
complementare de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu continut
diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa închisorii.
Daca s-au stabilit mai multe pedepse
complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea
dintre acestea.
Măsurile de sigurantă de natură diferită sau de
aceeasi natură, dar cu un continut diferit, luate în cazul infractiunilor
concurente, se cumulează.
Dacă s-au luat mai multe măsuri de sigurantă de
aceeasi natură si cu acelasi continut, dar pe durate diferite, se aplică o
singură dată măsura de sigurantă cu durata cea mai lungă. În cazul măsurilor de
sigurantă de aceeasi natură si cu acelasi continut, luate conform art. 118 alin. 1 lit. a)–e), acestea se cumulează.
Art. 36. - Contopirea pedepselor pentru
infractiuni concurente săvârsite de persoana fizică
Daca infractorul condamnat definitiv este judecat
ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 34 si 35.
Dispozitiile art. 34 si 35 se aplica si în cazul
în care, dupa ce o hotarâre de condamnare a ramas definitiva, se constata ca
cel condamnat suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune
concurenta.
Daca infractorul a executat în totul sau în parte
pedeapsa aplicata prin hotarârea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din
durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.
Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în
caz de concurs de infractiuni se aplica si în cazul în care condamnarea la
pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau înlocuita cu pedeapsa
închisorii.
Art.
37. – Recidiva în cazul persoanei fizice
Există
recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri:
a) când dupa ramânerea definitiva a unei hotarâri
de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat
savârseste din nou o infractiune cu intentie, înainte de începerea executarii
pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa
prevazuta de lege pentru a doua infractiune este închisoarea mai mare de un an;
b) când dupa executarea unei pedepse cu închisoare
mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa
împlinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel
condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
c) când dupa condamnarea la cel putin trei
pedepse cu închisoare pâna la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala
sau a restului de pedeapsa, ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei
asemenea pedepse, cel condamnat savârseste din nou o infractiune cu intentie
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
mai mare de un an.
Exista recidiva si în cazurile în care una dintre
pedepsele prevazute în alin. 1 este detentiunea pe viata.
Pentru stabilirea starii de recidiva în cazurile
prevazute în alin. 1 lit. a) si b) si alin. 2, se poate tine seama si de
hotarârea de condamnare pronuntata în strainatate, pentru o fapta prevazuta si
de legea româna, daca hotarârea de condamnare a fost recunoscuta potrivit
dispozitiilor legii.
Art.
38. - Condamnarile care nu atrag starea de recidiva
La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama
de hotarârile de condamnare privitoare la:
a) infractiunile savârsite în timpul minoritatii;
a1) infractiunile savârsite din culpa;
b) infractiunile amnistiate;
c) faptele care nu mai sunt prevazute ca
infractiuni de legea penala.
De asemenea, nu se tine seama de condamnarile
pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinta carora s-a împlinit
termenul de reabilitare.
Art.
39. - Pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică
În cazul recidivei prevazute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa
stabilita pentru infractiunea savârsita ulterior si pedeapsa aplicata pentru
infractiunea anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor art. 34 si 35.
Sporul prevazut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate
mari pâna la 7 ani.
Daca pedeapsa anterioara a fost executata în
parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa
aplicata pentru infractiunea savârsita ulterior.
În cazul savârsirii unei infractiuni dupa
evadare, prin pedeapsa anterioara se întelege pedeapsa care se executa,
cumulata cu pedeapsa aplicata pentru evadare.
În cazul recidivei prevazute în art. 37 alin. 1 lit. b), se
poate aplica o pedeapsa pâna la maximul special. Daca maximul special este neîndestulator, în cazul închisorii se poate adauga un
spor de pâna la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel
mult doua treimi din maximul special.
În cazul recidivei prevazute în art. 37 lit. c) se aplica în
mod corespunzator dispozitiile din alineatele precedente.
Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de
condamnare si mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca
executata, se descopera ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta
aplica dispozitiile din alin. 1 în cazul recidivei prevazute în art. 37 lit. a) si dispozitiile din alin. 4 în cazul recidivei
prevazute în art. 37 lit. b).
Dispozitiile alineatului precedent se aplica si
în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata
sau înlocuita cu pedeapsa închisorii.
Art.
40. - Pedeapsa în unele cazuri când nu exista recidiva
Când
dupa condamnarea definitiva cel condamnat savârseste din nou o infractiune,
înainte de începerea executarii pedepsei, în timpul executarii acesteia sau în
stare de evadare, si nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru
starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de
infractiuni.
În cazul persoanei juridice, dacă nu sunt întrunite
conditiile prevăzute în art. 402 alin. 1
lit. a), pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.
Art. 401. - Pedeapsa în caz de
concurs de infractiuni săvârsite de persoana juridică
În caz de concurs de infractiuni săvârsite de
persoana juridică, se stabileste pedeapsa amenzii pentru fiecare infractiune în
parte si se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul
special prevăzut în art. 711 alin. 2 sau 3,
iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la o
treime din acel maxim.
Dispozitiile alin. 1 se aplică si în cazul în
care persoana juridică condamnată definitiv este judecată ulterior pentru o
infractiune concurentă, precum si atunci când după ce o hotărâre de condamnare
a rămas definitivă, se constată că persoana juridică suferise si o altă
condamnare definitivă pentru o infractiune concurentă. În aceste cazuri, partea
din amenda executată se scade din amenda aplicată pentru infractiunile
concurente.
Dispozitiile art. 35 se aplică în mod
corespunzător.
Art.
402. - Recidiva în cazul persoanei juridice
Există
recidivă pentru persoana juridică în următoarele cazuri:
a)
când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare, persoana juridică săvârseste din nou o infractiune cu intentie, iar
amenda pentru infractiunea anterioară nu a fost executată;
b)
când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de
condamnare, persoana juridică săvârseste din nou o infractiune cu intentie, iar
amenda pentru infractiunea anterioară a fost executată sau considerată ca
executată.
În cazul recidivei prevăzute în alin. 1 lit. a), amenda stabilită pentru infractiunea săvârsită
ulterior si amenda aplicată pentru infractiunea anterioară se contopesc,
potrivit art. 401 alin. 1 si 3. Sporul
prevăzut în art. 401 alin. 1 se poate mări
până la jumătate.
Dacă amenda anterioară a fost executată în parte,
contopirea se face între amenda ce a mai rămas de executat si amenda aplicată
pentru infractiunea săvârsită ulterior.
În cazul recidivei prevăzute în alin. 1 lit. b), se aplică pedeapsa amenzii până la
maximul special prevăzut în art. 711 alin.
2 sau 3, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se
poate adăuga un spor de până la două treimi din acel maxim.
Dacă
după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si mai înainte ca amenda să
fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă că persoana
juridică condamnată se află în stare de recidivă, instanta aplică dispozitiile
din alin. 2, în cazul recidivei prevăzute în alin. 1
lit. a), si dispozitiile din alin. 4,
în cazul recidivei prevăzute în alin. 1 lit. b).
Art. 41. - Unitatea infractiunii continuate si a
celei complexe
În cazul infractiunii continuate si al
infractiunii complexe nu exista pluralitate de infractiuni.
Infractiunea este continuata când o persoana
savârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi
rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare în parte, continutul
aceleiasi infractiuni.
Infractiunea este complexa când în continutul sau
intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau inactiune care
constituie prin ea însasi o fapta prevazuta de legea penala.
Art. 42. – Pedeapsa pentru infractiunea
continuată
Infractiunea continuată se sanctionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită, la care se poate
adăuga un spor, potrivit dispozitiilor art. 34 sau, după caz, art. 401
alin. 1.
Art. 43. - Recalcularea pedepsei pentru
infractiunea continuata sau complexa
Daca infractorul condamnat definitiv pentru o
infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte
actiuni sau inactiuni care intra în continutul aceleiasi infractiuni,
tinându-se seama de infractiunea savârsita în întregul ei, se stabileste o
pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decât cea pronuntata
anterior.
Capitolul V
Cauzele care înlatura caracterul penal al faptei
Art.
44. - Legitima aparare
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, savârsita în stare de legitima aparare.
(2) Este în stare de legitima aparare acela care
savârseste fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust,
îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public, si care
pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
(21) Se prezuma ca este în legitima
aparare, si acela care savârseste fapta pentru a respinge patrunderea fara
drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea
mijloace, într-o locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit ori
delimitat prin semne de marcare.
(3) Este de asemenea în legitima aparare si acela
care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari
proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul.
Art. 45 - Starea de necesitate
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, savârsita în stare de necesitate.
Este în stare de necesitate acela care savârseste
fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlaturat
altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun
important al sau ori al altuia sau un interes public.
Nu este în stare de necesitate persoana care în
momentul când a savârsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai
grave decât cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era înlaturat.
Art. 46 - Constrângerea fizica si constrângerea
morala
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, savârsita din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul
nu i-a putut rezista.
De asemenea, nu constituie infractiune fapta
prevazuta de legea penala, savârsita din cauza unei constrângeri morale,
exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori
a altuia si care nu putea fi înlaturat în alt mod.
Art. 47 - Cazul fortuit
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, al carei rezultat este consecinta unei împrejurari care nu putea
fi prevazuta.
Art. 48 – Iresponsabilitatea
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, fie din cauza
alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile
sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapân pe ele.
Art. 49 - Betia
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, daca faptuitorul, în momentul savârsirii faptei, se gasea,
datorita unor împrejurari independente de vointa sa, în stare de betie completa
produsa de alcool sau de alte substante.
Starea de betie voluntara completa produsa de
alcool sau de alte substante nu înlatura caracterul
penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau
agravanta.
Art. 50 - Minoritatea faptuitorului
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, savârsita de un minor care la data comiterii acesteia nu
îndeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.
Art. 51 - Eroarea de fapt
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de
legea penala, când faptuitorul, în momentul savârsirii acesteia, nu cunostea
existenta unei stari, situatii sau împrejurari de care depinde caracterul penal
al faptei.
Nu constituie o circumstanta agravanta
împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul savârsirii
infractiunii.
Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si faptelor
savârsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca
necunoasterea starii, situatiei sau împrejurarii respective nu este ea însasi
rezultatul culpei.
Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii
penale nu înlatura caracterul penal al faptei.
PEDEPSELE
Capitolul I
DISPOZITII GENERALE
Art. 52 - Pedeapsa si scopul ei
Pedeapsa
este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul
pedepsei este prevenirea savârsirii de noi infractiuni.
Prin
executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca,
fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Executarea
pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa
înjoseasca persoana condamnatului.
Capitolul II
Categoriile si limitele generale ale pedepselor
Art. 53. – Felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice
Pedepsele
sunt principale, complementare si accesorii.
1.
Pedepsele principale sunt:
a)
detentiunea pe viata;
b)
închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
c)
amenda de la 100 lei la 50.000 lei.
2.
Pedepsele complementare sunt:
a)
interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;
b) degradarea militara.
3. Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, în conditiile prevăzute în art. 71.
Art.
531. – Felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice
Pedepsele sunt principale si complementare.
Pedeapsa principală este amenda de la 2.500 lei la 2.000.000 lei.
Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitătii persoanei juridice pe
o durată de la 3 luni la un an sau suspendarea uneia dintre activitătile
persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârsit infractiunea pe o durată de
la 3 luni la 3 ani;
c) închiderea unor puncte de lucru ale persoanei
juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de
achizitii publice pe o durată de la unu la 3 ani;
e) afisarea sau difuzarea hotărârii de
condamnare.
Art.
532. – Aplicarea si executarea pedepselor complementare în cazul
persoanei juridice
Aplicarea
uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci când instanta
constată că, fată de natura si gravitatea infractiunii, precum si fată de
împrejurările în care a fost săvârsită, aceste pedepse sunt necesare.
Aplicarea
uneia sau mai multor pedepse complementare este
obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Pedepsele complementare prevăzute în art. 531 alin. 3 lit.
b)–e) se pot aplica în mod cumulativ.
Executarea pedepselor complementare începe după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
CAPITOLUL III
Pedepsele principale aplicabile
persoanei fizice
Sectiunea
Regimul de
executare a pedepselor principale privative de libertate
Art. 533. – Reguli generale ale
executării pedepselor principale privative de libertate
Executarea pedepselor principale privative de
libertate se bazează pe sistemul progresiv. Condamnatii au posibilitatea să
treacă dintr-un regim de executare în altul în conditiile prevăzute de legea
privind executarea pedepselor.
Pedepsele privative de libertate se execută în
unul din următoarele regimuri:
a) regimul de maximă sigurantă;
b) regimul închis;
c) regimul semideschis;
d) regimul deschis.
Regimul executării pedepselor privative de
libertate se bazează pe posibilitatea condamnatilor de a presta, cu acordul
lor, o muncă utilă, dacă sunt apti pentru muncă, pe educarea condamnatilor, pe
respectarea de către acestia a ordinii interioare a locurilor de detinere,
precum si pe stimularea si recompensarea celor stăruitori în muncă,
disciplinati, si care dau dovezi temeinice de îndreptare.
După împlinirea vârstei de 60 de ani pentru
bărbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii pot presta o muncă numai la
cererea acestora, dacă sunt apti pentru muncă.
Toate mijloacele folosite în cadrul regimului
executării pedepselor privative de libertate trebuie să contribuie la reintegrarea
în societate a celor condamnati si la prevenirea săvârsirii de noi infractiuni
de către acestia.
Art. 534. – Regimul de muncă
Munca prestată de condamnati este remunerată, cu
exceptia muncii cu caracter gospodăresc, necesare locului de detinere, si a
celei prestate în caz de calamitate.
Conditiile de prestare a muncii, durata si plata
acesteia, precum si repartizarea veniturilor cuvenite condamnatilor sunt
stabilite prin legea privind executarea pedepselor.
Sectiunea I
Detentiunea pe viata
Art.
54 - Regimul detentiunii pe viata
Detentiunea pe viata se executa în penitenciare
anume destinate pentru aceasta sau în sectii speciale ale celorlalte
penitenciare.
Regimul
executarii pedepsei detentiunii pe viata este
reglementat în legea privind executarea pedepselor.
Art.
55 - Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata
Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica
aceluia care, la data pronuntarii hotarârii de condamnare, a împlinit vârsta de
60 de ani.
În acest caz, în locul pedepsei detentiunii pe viata
se aplica pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii
unor drepturi pe durata ei maxima.
În cazul în care cel condamnat la pedeapsa
detentiunii pe viata a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executarii
pedepsei, detentiunea pe viata se înlocuieste cu închisoarea pe timp de 25 de
ani.
Art. 551 - Liberarea
conditionata
Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata
poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 20 de ani de
detentiune, daca este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de
îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale.
Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani pentru
barbati si de 55 de ani pentru femei poate fi liberat conditionat dupa
executarea efectiva a 15 ani de detentiune, daca sunt îndeplinite si celelalte
conditii prevazute în alin. 1.
Pedeapsa se considera executata, daca în termen
de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a savârsit din nou o infractiune.
Daca în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infractiune, se
aplica, în mod corespunzator, dispozitiile art. 61.
Art. 55 2 - Calculul pedepsei în caz
de comutare sau înlocuire
În cazul comutarii sau înlocuirii pedepsei
detentiunii pe viata cu pedeapsa închisorii, perioada de detentiune executata
se considera ca parte executata din pedeapsa închisorii.
Sectiunea II
Închisoarea
Art.
56 – Abrogat
Art.
57 - Regimul de detinere
Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit
dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de detinere anume
destinate.
Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa
aceasta pedeapsa separat de condamnatii barbati.
Minorii condamnati la pedeapsa închisorii executa
pedeapsa separat de condamnatii majori sau în locuri de detinere speciale,
asigurându-li-se posibilitatea de a continua învatamântul general obligatoriu
si de a dobândi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.
Art. 58 – Abrogat
Art. 59 - Liberarea conditionata
Dupa ce a executat cel putin doua treimi din
durata pedepsei în cazul închisorii care nu depaseste 10 ani sau cel putin trei
patrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este staruitor
în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si
de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat înainte de
executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute în
alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata,
potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. În acest caz însa,
liberarea conditionata nu poate fi acordata înainte de executarea efectiva a
cel putin jumatate din durata pedepsei când aceasta nu depaseste 10 ani si a
cel putin doua treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul executa mai multe pedepse cu
închisoare care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa aratate în alin. 1 se socotesc în raport cu
totalul pedepselor.
În
aplicarea dispozitiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei
pe care o executa condamnatul.
Art.
591 - Liberarea conditionata în cazul infractiunilor savârsite din
culpa
Cel
condamnat pentru savârsirea uneia sau mai multor infractiuni din culpa poate fi
liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dupa ce a
executat cel putin jumatate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu
depaseste 10 ani sau cel putin doua treimi în cazul închisorii mai mari de 10
ani, daca îndeplineste si celelalte conditii prevazute în art. 59 alin. 1.
Dispozitiile art. 59 alin. 2 se aplica în
mod corespunzator, liberarea conditionata neputând fi acordata înainte de
executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei când aceasta nu
depaseste 10 ani si a cel putin jumatate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
În cazul în care pedeapsa ce se executa este
rezultata din concursul între infractiuni savârsite din culpa si infractiuni
intentionate, se aplica dispozitiile art. 59.
Dispozitiile art. 59 alin.
3 si 4 se aplica în mod corespunzator.
Art. 60 - Liberarea conditionata în cazuri
speciale
Condamnatul care, din cauza starii sanatatii sau
din alte cauze, nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit,
poate fi liberat conditionat dupa executarea fractiunilor de pedeapsa aratate
în art. 59 sau, dupa caz, în art. 591, daca da dovezi temeinice de
disciplina si de îndreptare.
Cei condamnati în timpul minoritatii, când ajung
la vârsta de 18 ani, precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani
pentru barbati si de 55 de ani pentru femei, pot fi liberati conditionat, dupa
executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu
depaseste 10 ani sau a unei jumatati în cazul închisorii mai mari de 10 ani,
daca îndeplinesc celelalte conditii prevazute în art. 59 alin.
1.
Persoanele prevazute în alin. 2, condamnate
pentru savârsirea unei infractiuni din culpa, pot fi liberate conditionat dupa
executarea unei patrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu
depaseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, daca
îndeplinesc celelalte conditii prevazute în art. 59 alin.
1.
Daca pedeapsa ce se executa este rezultata din
concursul între infractiuni savârsite din culpa si infractiuni intentionate, se
aplica dispozitiile privind liberarea conditionata în cazul infractiunilor
intentionate.
Când condamnatul executa mai multe pedepse cu
închisoare, care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsa se socotesc în raport
cu totalul pedepselor.
În toate cazurile, la calculul fractiunii de
pedeapsa se tine seama de partea din durata pedepsei considerata, potrivit
legii, ca executata pe baza muncii prestate.
Dispozitiile art. 59 alin. 4 se aplica în mod corespunzator.
Art.
61 - Efectele liberarii conditionate
Pedeapsa se considera executata daca în
intervalul de timp de la liberare si pâna la împlinirea duratei pedepsei, cel
condamnat nu a savârsit din nou o infractiune. Daca în acelasi interval cel
liberat a comis din nou o infractiune, instanta, tinând seama de gravitatea
acesteia, poate dispune fie mentinerea liberarii conditionate, fie revocarea. În
acest din urma caz, pedeapsa stabilita pentru infractiunea savârsita ulterior
si restul de pedeapsa ce a mai ramas de executat din pedeapsa anterioara se
contopesc, putându-se aplica un spor pâna la 5 ani.
Revocarea este obligatorie în cazul când fapta savârsita
este o infractiune contra sigurantei statului, o infractiune contra pacii si
omenirii, o infractiune de omor, o infractiune savârsita cu intentie care a
avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune prin care s-au produs
consecinte deosebit de grave.
Art.
62 - Executarea pedepsei într-o închisoare militar
Executarea
pedepsei închisorii care nu depaseste 2 ani, de catre
militarii în termen, se face într-o închisoare militara în cazurile
prevazute de lege, precum si în cazurile când instanta judecatoreasca, tinând
seama de împrejurarile cauzei si de persoana condamnatului, dispune aceasta.
Daca
militarul condamnat a executat jumatate din durata pedepsei si a dat dovezi
temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai ramas de executat
se reduce cu o treime, iar daca s-a evidentiat în mod deosebit, reducerea poate
depasi o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.
Daca în timpul executarii pedepsei militarul
condamnat devine inapt serviciului, este liberat conditionat.
Daca în timpul executarii pedepsei militarul
condamnat savârseste din nou o infractiune, instanta care pronunta condamnarea
pentru aceasta infractiune face, dupa caz, aplicarea art. 39 alin.
1 si 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilita se
executa într-un loc de detinere.
Dupa executarea pedepsei potrivit alin. 1 - 3 sau dupa gratierea totala ori dupa gratierea
restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.
Dispozitiile alineatelor precedente sunt
aplicabile si celor care au devenit militari în termen dupa ramânerea
definitiva a hotarârii de condamnare.
În cazul în care, înainte de începerea executarii
pedepsei într-o închisoare militara, condamnatul a fost trecut în rezerva,
pedeapsa se executa într-un loc de detinere.
Sectiunea III
Amenda
Art.
63 - Stabilirea amenzii
Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care
infractorul este condamnat sa o plateasca.
Ori de câte ori legea prevede că o infractiune se
pedepseste numai cu amendă, fără a-i arăta limitele, minimul special al
acesteia este de 150 lei, iar maximul de 10.000 lei.
Când legea prevede pedeapsa amenzii fără a-i
arăta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul
special al amenzii este de 300 lei si maximul special de 15.000 lei, iar când
prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an,
minimul special este de 500 lei si maximul special de 30.000 lei.
În caz de aplicare a
cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate sa
depaseasca limitele generale aratate în art. 53 pct. 1 lit. c).
Amenda se stabileste tinându-se seama de
dispozitiile art. 72, fara a-l pune însa pe infractor în situatia de a nu-si
putea îndeplini îndatoririle privitoare la întretinerea, cresterea, învatatura
si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are aceste obligatii
legale.
Art. 631 - Înlocuirea pedepsei amenzii
Daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de
la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa
închisorii în limitele prevazute pentru infractiunea savârsita, tinând seama de
partea din amenda care a fost achitata.
CAPITOLUL IV
Pedepsele complementare si pedepsele accesorii
aplicabile persoanei fizice
Sectiunea I
Pedepsele complementare
Art.
64 - Interzicerea unor drepturi
Pedeapsa
complimentara a interzicerii unor drepturi consta în
interzicerea unuia sau unora din urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a alege si de a fi ales în
autoritatile publice sau în functii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o functie implicând
exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita
o profesie ori de a desfasura o activitate, de natura aceleia de care s-a
folosit condamnatul pentru savârsirea infractiunii;
d) drepturile parintesti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea drepturilor prevazute la lit. b) nu
se poate pronunta decât pe lânga interzicerea drepturilor prevazute la lit. a),
afara de cazul când legea dispune altfel.
Art.
65 - Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi
Pedeapsa
complimentara a interzicerii unor drepturi poate fi aplicata, daca pedeapsa
principala stabilita este închisoarea de cel putin 2
ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii,
împrejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.
Aplicarea
pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie
când legea prevede aceasta pedeapsa.
Conditia aratata în alin. 1 cu privire la
cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinita si în cazul în care
aplicarea pedepsei prevazute în acel alineat este obligatorie.
Art.
66 - Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi
Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi
începe dupa executarea pedepsei închisorii, dupa gratierea totala sau a
restului de pedeapsa, ori dupa prescriptia executarii pedepsei.
Art. 67 - Degradarea militara
Pedeapsa complimentara a degradarii militare
consta în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma.
Degradarea militara se aplica în mod obligatoriu
condamnatilor militari si rezervisti, daca pedeapsa principala stabilita este
închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.
Degradarea militara poate fi aplicata
condamnatilor militari si rezervisti pentru infractiuni savârsite cu intentie,
daca pedeapsa principala stabilita este de cel putin 5 ani si de cel mult 10
ani.
Art.
68 - Abrogat.
Art.
69 - Abrogat.
Art.
70 - Abrogat.
Sectiunea II
Pedepsele accesorii
Art.
71. – Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii
Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor
prevăzute în art. 64.
Condamnarea
la pedeapsa detentiunii pe viată sau a închisorii
atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)–c) din
momenul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă si până la
terminarea executării pedepsei, până la gratierea totală sau a restului de
pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescriptie a
executării pedepsei.
Interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) si e) se
aplică tinându-se seama de natura si gravitatea infractiunii săvârsite, de
împrejurările cauzei, de persoana infractorului si de interesele copilului ori
ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Pe
durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei detentiunii pe viată sau
a închisorii, condamnatul poate să îsi exercite drepturile părintesti si
dreptul de a fi tutore sau curator, în afară de cazul în care aceste drepturi
au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de condamnare.
Pe
durata suspendării conditionate a executării pedepsei
închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii,
se suspendă si executarea pedepselor accesorii.
CAPITOLUL IV1
Pedepsele aplicabile persoanei juridice
Pedeapsa
amenzii constă în suma de bani pe care persoana juridică este
condamnată să o plătească.
Când
legea prevede pentru infractiunea săvârsită de persoana fizică pedeapsa
închisorii de cel mult 10 ani sau amenda, minimul special al amenzii pentru
persoana juridică este de 5.000 lei, iar maximul
special al amenzii este de 600.000 lei.
Când
legea prevede pentru infractiunea săvârsită de persoana fizică pedeapsa
detentiunii pe viată sau pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, minimul
special al amenzii pentru persoana juridică este de
10.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 900.000 lei.
Art.
712. – Continutul pedepsei complementare a dizolvării persoanei
juridice
Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei
juridice se aplică atunci când persoana juridică a fost constituită în scopul
săvârsirii de infractiuni sau când obiectul său de activitate a fost deturnat
în acest scop.
În caz de neexecutare, cu rea-credintă, a uneia
dintre pedepsele complementare prevăzute în art. 531 alin. 3
lit. b)–d), instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
Pedeapsa
complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea
procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie după dispozitivul
hotărârii definitive de condamnare prin care s-a
aplicat această pedeapsă va fi comunicată, de îndată, instantei civile
competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.
Art.
713. – Continutul pedepsei complementare a suspendării activitătii
sau a uneia dintre activitătile persoanei juridice
Pedeapsa complementară a suspendării activitătii persoanei
juridice constă în interzicerea desfăsurării activitătii sau a uneia dintre
activitătile persoanei juridice, în realizarea căreia a fost săvârsită
infractiunea.
În caz de neexecutare, cu rea-credintă, a pedepsei
complementare prevăzute în art.
531 alin. 3 lit.
e), instanta dispune suspendarea activitătii sau a uneia dintre activitătile
persoanei juridice până la punerea în executare a
pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.
Dacă până la împlinirea
termenului prevăzut în alin. 2 pedeapsa complementară nu a fost pusă în
executare, instanta dispune dizolvarea persoanei juridice.
Art. 714. – Neaplicarea dizolvării sau
suspendării activitătii persoanei juridice
Pedepsele complementare prevăzute în art. 531 alin. 3
lit. a) si b) nu pot fi aplicate partidelor politice,
sindicatelor, patronatelor si organizatiilor religioase ori apartinând
minoritătilor, constituite potrivit legii.
Dispozitiile prevăzute în alin. 1 se aplică si
persoanelor juridice care îsi desfăsoară activitatea în domeniul presei.
Art. 715. – Continutul pedepsei
complementare a închiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice
Pedeapsa complementară a închiderii unor puncte
de lucru ale persoanei juridice constă în închiderea unuia sau a mai multora
dintre punctele de lucru apartinând persoanei juridice cu scop lucrativ, în
care s-a desfăsurat activitatea în realizarea căreia a fost săvârsită
infractiunea. Dispozitiile prevăzute în alin. 1 nu se aplică persoanelor
juridice care îsi desfăsoară activitatea în domeniul presei.
Art. 716. – Continutul pedepsei
complementare a interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice
Pedeapsa complementară a interzicerii de a
participa la procedurile de achizitii publice constă în interzicerea de a
participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor
de achizitii publice prevăzute de lege.
Art. 717. – Continutul pedepsei
complementare a afisării sau difuzării hotărârii de condamnare
Afisarea hotărârii definitive de condamnare sau
difuzarea acesteia se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
Prin afisarea sau difuzarea hotărârii de
condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea victimei, afară de cazul în care
există acordul acesteia sau al reprezentantului său legal.
Afisarea hotărârii de condamnare se realizează în
extras, în forma si locul stabilite de instantă, pentru o perioadă cuprinsă
între o lună si 3 luni.
Difuzarea hotărârii de condamnare se face în
extras si în forma stabilită de instantă, prin intermediul presei scrise sau
audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală, desemnate de
instantă.
Dacă difuzarea se face prin presa scrisă sau
audiovizuală instanta stabileste numărul aparitiilor, care nu poate fi mai mare
de 10, iar în cazul difuzării prin alte mijloace audiovizuale, durata acesteia
nu poate depăsi 3 luni.
Capitolul V
Individualizarea pedepselor
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 72
- Criteriile generale de individualizare
La
stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii
generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de
gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de
împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Când
pentru infractiunea savârsita legea prevede pedepse alternative, se tine seama
de dispozitiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre
pedepsele alternative, cât si pentru proportionalizarea acesteia.
La
stabilirea si aplicarea pedepselor pentru persoana juridică se tine seama de
dispozitiile părtii generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsă fixate
în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârsite si de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sectiunea II
Circumstantele atenuante si
agravante
Art. 73. - Circumstante atenuante
Urmatoarele împrejurari constituie circumstante
atenuante:
a) depasirea limitelor legitimei aparari sau ale
starii de necesitate;
b) savârsirea infractiunii sub stapânirea unei
puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei
vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei
sau prin alta actiune ilicita grava.
Art. 74. - Împrejurari care pot constitui
circumstante atenuante
Urmatoarele împrejurari pot fi considerate
circumstante atenuante:
a) conduita buna a infractorului înainte de
savârsirea infractiunii;
b) staruinta depusa de infractor pentru a
înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita;
c) atitudinea infractorului dupa savârsirea
infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata
autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii
ori arestarii participantilor.
Împrejurarile enumerate în prezentul articol au
caracter exemplificativ.
Art. 75. - Circumstante agravante
Urmatoarele împrejurari constituie circumstante
agravante:
a) savârsirea faptei de trei sau de mai multe
persoane împreuna;
b) savârsirea infractiunii prin acte de cruzime,
prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care
prezinta pericol public;
c) savârsirea infractiunii de catre un infractor
major, daca aceasta a fost comisa împreuna cu un minor;
c1) săvârsirea infractiunii pe temei
de rasă, nationalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie,
apartenentă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă sau infectie HIV/SIDA;.
d) savârsirea infractiunii din motive josnice;
e) savârsirea infractiunii în stare de betie
anume provocata în vederea comiterii faptei;
f) savârsirea infractiunii de catre o persoana
care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate.
Instanta poate retine ca circumstante agravante
si alte împrejurari care imprima faptei un caracter grav.
Art. 76 - Efectele circumstantelor atenuante
În cazul în care există circumstante atenuante,
pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum
urmează:
a) când minimul special al pedepsei închisorii
este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu
mai jos de 3 ani;
b) când minimul special al pedepsei închisorii
este de 5 anisau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai
jos de un an;
c) când minimul special al pedepsei închisorii
este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboara sub minimul special, dar nu mai
jos de 3 luni;
d) când minimul special al pedepsei închisorii
este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pâna la minimul
general;
e) când minimul special al pedepsei închisorii
este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la
minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei,
iar când minimul special este sub 3 luni, se aplică o amendă care nu poate fi
mai mică de 200 lei;
f) când pedeapsa prevăzută de lege este amenda,
aceasta se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă până la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei sau
mai mare, ori până la minimul general, când minimul special este sub 500 lei.
În cazul infractiunilor contra sigurantei
statului, al infractiunilor contra pacii si omenirii, al infractiunii de omor,
al infractiunilor savârsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei
persoane, sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de
grave, daca se constata ca exista circumstante atenuante, pedeapsa închisorii
poate fi redusa cel mult pâna la o treime din minimul special.
Când exista circumstante atenuante, pedeapsa
complimentara privativa de drepturi, prevazuta de lege pentru infractiunea
savârsita, poate fi înlaturata.
În cazul în care există circumstante atenuante,
amenda pentru persoana juridică se reduce după cum urmează:
a) când minimul special al amenzii este de 10.000
lei sau mai mare, amenda se coboară sub acest minim, dar nu mai mult de o
pătrime;
b) când minimul special al amenzii este de 5.000
lei sau mai mare, amenda se coboară sub acest minim, dar nu mai mult de o
treime.
Art. 77. - Circumstante atenuante în cazul
pedepsei detentiunii pe viata
Când pentru infractiunea savârsita legea prevede
pedeapsa detentiunii pe viata, daca exista circumstante atenuante, se aplica
pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
Art. 78. - Efectele circumstantelor agravante
În cazul în care există circumstante agravante,
persoanei fizice i se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă
maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un
spor de până la 5 ani, care nu poate depăsi o treime
din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o
treime din maximul special.
În cazul în care există circumstante agravante,
persoanei juridice i se aplică amenda care poate fi sporită până la maximul
special, prevăzut în art. 711 alin. 2 sau
3, iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la
o pătrime din acel maxim.
Art. 79 - Indicarea circumstantelor
Orice împrejurare retinuta ca circumstanta
atenuanta sau ca circumstanta agravanta trebuie aratata în hotarâre.
Art. 80 - Concursul între cauzele de agravare si
de atenuare
În caz de concurs între cauzele de agravare si
cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileste tinându-se seama de circumstantele
agravante, de circumstantele atenuante si de starea de recidiva.
În caz de concurs între circumstantele agravante
si atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
În cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor
cu privire la circumstante agravante, recidiva si concurs de infractiuni,
pedeapsa închisorii nu poate depasi 25 de ani, daca maximul special pentru
fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic, si 30 de ani, daca maximul
special pentru cel putin una dintre infractiuni este mai mare de 10 ani.
În cazul aplicării concomitente a dispozitiilor
cu privire la circumstante agravante, recidivă si concurs de infractiuni,
pedeapsa amenzii pentru persoana juridică poate fi sporită până la maximul
general.
Sectiunea III
Suspendarea conditionata a
executarii pedepsei
Art.
81. - Conditiile de aplicare a suspendarii conditionate
Instanta
poate dispune suspendarea conditionată a executării
pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite
următoarele conditii:
a)
pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani
sau amenda;
b)
infractorul nu a mai fost condamnat anterior la
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul când condamnarea intra
în vreunul dintre cazurile prevazute în art. 38;
c)
se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar
fara executarea acesteia.
Suspendarea conditionata a executarii pedepsei
poate fi acordata si în caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata
este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevazute în
alin. 1 lit. b) si c).
Alin. 3
si 4 au fost abrogate.
Suspendarea conditionată a
executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor
de sigurantă si a obligatiilor civile prevăzute în hotărârea de
condamnare.
Suspendarea conditionată a
executării pedepsei trebuie motivată.
Art. 82. - Termenul de
încercare
Durata suspendarii conditionate a executarii
pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat si se compune din
cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp
de 2 ani.
În cazul când pedeapsa a
carei executare a fost suspendata este amenda, termenul de încercare este de un
an.
Termenul de încercare se socoteste de la data
când hotarârea prin care s-a pronuntat suspendarea conditionata a executarii
pedepsei a ramas definitiva.
Art. 83. - Revocarea în cazul savârsirii unei
infractiuni
Daca în cursul termenului de încercare cel
condamnat a savârsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o
condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca
suspendarea conditionata, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu
se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Revocarea suspendarii pedepsei nu are loc însa,
daca infractiunea savârsita ulterior a fost
descoperita dupa expirarea termenului de încercare.
Daca infractiunea ulterioara este savârsita din
culpa, se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar
daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata a
executarii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari.
La stabilirea pedepsei pentru infractiunea
savârsita dupa ramânerea definitiva a hotarârii de suspendare nu se mai aplica
sporul prevazut de lege pentru recidiva.
Art.
84. – Revocarea în cazul neexecutării obligatiilor civile
Dacă
până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a
îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanta
dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel
condamnat dovedeste că nu a avut putinta de a îndeplini acele obligatii.
Art.
85. - Anularea suspendarii pentru infractiuni savârsite anterior
Daca
se descopera ca cel condamnat mai savârsise o infractiune înainte de
pronuntarea hotarârii prin care s-a dispus suspendarea sau pâna la ramânerea
definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupa
expirarea termenului de încercare, suspendarea conditionata a executarii
pedepsei se anuleaza, aplicându-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la
concursul de infractiuni sau recidiva.
Anularea
suspendarii executarii pedepsei nu are loc, daca
infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperita dupa expirarea
termenului de încercare.
În cazurile prevazute în alin. 1, daca pedeapsa
rezultata în urma contopirii nu depaseste 2 ani, instanta poate aplica
dispozitiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea conditionata a
executarii pedepsei, termenul de încercare se calculeaza de la data ramânerii
definitive a hotarârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea
conditionata a executarii pedepsei.
Art.
86. - Reabilitarea în cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei
Daca condamnatul nu a savârsit din nou o
infractiune înauntrul termenului de încercare si nici
nu s-a pronuntat revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în
baza art. 83 si 84, el este reabilitat de drept.
Sectiunea III 1
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere
Art.
861. - Conditiile de aplicare a suspendarii executarii
pedepsei sub supraveghere
Instanta
poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub
supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult
4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior
la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afara de cazurile când condamnarea
intra în vreunul dintre cazurile prevazute în art. 38;
c) se apreciaza, tinând seama de persoana
condamnatului, de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea
condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea
pedepsei, condamnatul nu va mai savârsi infractiuni.
Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere
poate fi acordata si în cazul concursului de infractiuni, daca pedeapsa
aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani si sunt întrunite conditiile
prevazute în alin. 1 lit. b) si c).
Alin. 3 a fost abrogat.
Dispozitiile art. 81 alin.
5 si 6 se aplică si în cazul suspendării executării pedepsei aplicate persoanei
fizice sub supraveghere.
Art. 862. - Termenul de încercare
Termenul de încercare în cazul suspendarii
executarii pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei
închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de
instanta, între 2 si 5 ani.
Dispozitiile art. 82 alin.
3 se aplica în mod corespunzator.
Art. 863. - Masurile de
supraveghere si obligatiile condamnatului
Pe durata termenului de încercare, condamnatul
trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la
judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protectie a
victimelor si reintegrare socială a infractorilor;
b) sa anunte, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice
deplasare care depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului
de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi
controlate mijloacele lui de existenta.
Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) si d) se
comunică judecătorului sau serviciului stabilit în alin. 1 lit. a).
Instanta poate sa impuna
condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmatoarele obligatii:
a) sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de învatamânt ori de calificare;
b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta
ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita, decât în conditiile fixate
de instanta;
c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) sa nu intre în legatura cu anumite persoane;
e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite
vehicule;
f) sa se supuna masurilor de control, tratament
sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicarii.
Supravegherea executării obligatiilor stabilite de instantă conform alin. 3 lit.
a)–f) se face de judecătorul sau serviciul prevăzut în alin. 1 lit. a). În caz
de neîndeplinire a obligatiilor, judecătorul sau serviciul desemnat cu
supravegherea condamnatului sesizează instanta pentru luarea măsurii prevăzute
în art. 864 alin. 2.
Art.
864 . - Revocarea suspendarii executarii
pedepsei sub supraveghere
Dispozitiile art. 83 si 84 se aplica în mod
corespunzator si în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
Dacă cel condamnat nu îndeplineste, cu
rea-credintă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligatiile
stabilite de instantă, aceasta revocă suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a
pedepsei.
Art.
865. - Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere
Dispozitiile art. 85 alin. 1 si 2 se aplica
în mod corespunzator si în cazul suspendarii executarii pedepsei sub
supraveghere.
În cazurile prevazute în art. 85 alin. 1, daca pedeapsa rezultata în urma contopirii nu depaseste 3 ani,
instanta poate aplica dispozitiile art. 861. În cazul când se
dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare
se calculeaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a
pronuntat anterior suspendarea conditionata a
executarii pedepsei.
Art.
866. - Reabilitarea în cazul suspendarii executarii pedepsei sub
supraveghere
Daca cel condamnat nu a savârsit din nou o
infractiune înauntrul termenului de încercare si nici
nu s-a pronuntat revocarea suspendarii executarii pedepsei în baza art. 864,
el este reabilitat de drept.
Sectiunea III2
Executarea pedepsei la
locul de munca
Art. 867. - Conditii de aplicare
În cazul în care instanta, tinând seama de
gravitatea faptei, de împrejurarile în care a fost comisa, de conduita
profesionala si generala a faptuitorului si de posibilitatile acestuia de
reeducare, apreciaza ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie
atins fara privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea
în care condamnatul îsi desfasoara activitatea sau în alta unitate, în toate
cazurile cu acordul scris al unitatii si daca sunt întrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult
5 ani;
b) cel în cauza nu a mai fost condamnat anterior
la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afara de cazul când condamnarea intra
în vreunul din cazurile prevazute în art. 38.
Executarea pedepsei la locul de munca poate fi
dispusa si în caz de concurs de infractiuni, daca pedeapsa aplicata pentru
concursul de infractiuni este de cel mult 3 ani închisoare si sunt întrunite
celelalte conditii prevazute în alineatul precedent.
Alin. 3 a fost abrogat.
Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si în cazul
în care condamnatul nu desfasoara o activitate la data aplicarii pedepsei.
Art. 868. - Modul de
executare
Pe durata executarii pedepsei, condamnatul este
obligat sa îndeplineasca toate îndatoririle la locul
de munca, cu urmatoarele limitari ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:
a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit
legii, pentru munca prestata, cu exceptia sporurilor acordate pentru
activitatea desfasurata în locuri de munca cu conditii vatamatoare sau
periculoase, se retine o cota de 15 - 40%, stabilita potrivit legii, în raport
cu cuantumul veniturilor si cu îndatoririle condamnatului pentru întretinerea
altor persoane, care se varsa la bugetul statului. În cazul condamnatului
minor, limitele retinerii se reduc la jumatate;
b) drepturile de asigurari sociale se stabilesc
în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, dupa
retinerea cotei prevazute la lit. a);
c) durata executarii pedepsei nu se considera
vechime în munca;
d) nu se poate schimba locul de munca la cererea
condamnatului, decât prin hotarârea instantei de judecata;
e) condamnatul nu poate fi promovat;
f) condamnatul nu poate ocupa functii de
conducere, iar în raport cu fapta savârsita nu poate ocupa functii care implica
exercitiul autoritatii de stat, functii instructiv-educative ori de gestiune.
Pe durata executarii pedepsei, condamnatului i se
interzice dreptul electoral de a fi ales.
Instanta poate dispune ca cel condamnat sa
respecte si una sau mai multe din obligatiile prevazute în art. 863.
Pedeapsa se executa la locul de munca în baza
mandatului de executare a pedepsei.
Pe timpul executarii pedepsei în unitatea în care
cel condamnat îsi desfasoara activitatea la data aplicarii pedepsei, contractul
de munca se suspenda.
În cazul executarii pedepsei într-o alta unitate
decât cea în care îsi desfasura activitatea condamnatul la data aplicarii
pedepsei, contractul de munca încheiat înceteaza. Pedeapsa se executa fara a se
încheia contract de munca.
Dispozitiile alin. 6 se aplica în mod
corespunzator si în cazul condamnatului care nu desfasoara o activitate la data
aplicarii pedepsei.
În cazul în care cel condamnat la executarea
pedepsei la locul de munca a devenit militar în termen în cursul judecatii sau
dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare, pedeapsa se executa la
locul de munca, dupa trecerea în rezerva a acestuia.
Art. 869 .
- Revocarea executarii pedepsei la locul de munca
Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii prin
care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cel condamnat savârseste
din nou o infractiune, înainte de începerea executarii pedepsei sau în timpul
executarii acesteia, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca.
Pedeapsa se aplica potrivit dispozitiilor art. 39 alin.
1 si 2 sau, dupa caz, ale art. 40.
Daca infractiunea ulterioara este savârsita din
culpa, instanta poate dispune si pentru aceasta infractiune executarea pedepsei
la locul de munca. În acest caz, revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplica
potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni. Daca condamnatul se
sustrage de la prestarea activitatii în cadrul unitatii sau nu-si îndeplineste
în mod corespunzator îndatoririle ce-i revin la locul de munca ori nu respecta
masurile de supraveghere sau obligatiile stabilite prin hotarârea de
condamnare, instanta poate sa revoce executarea pedepsei la locul de munca,
dispunând executarea pedepsei într-un loc de detinere.
Când condamnatul nu mai poate presta munca din
cauza pierderii totale a capacitatii de munca, instanta revoca executarea
pedepsei la locul de munca si, tinând seama de împrejurarile care au determinat
incapacitatea de munca si de dispozitiile art. 72, dispune suspendarea
conditionata a executarii pedepsei chiar daca nu sunt întrunite conditiile
prevazute în art. 81 sau 861.
Daca executarea pedepsei la locul de munca se
revoca potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicata sau, dupa caz, restul de
pedeapsa ramas neexecutat se executa într-un loc de detinere.
Art. 8610. - Anularea
executarii pedepsei la locul de munca
Daca cel condamnat mai savârsise o infractiune
pâna la ramânerea definitiva a hotarârii si aceasta se descopera mai înainte ca
pedeapsa sa fi fost executata la locul de munca sau considerata executata,
instanta, daca nu sunt întrunite conditiile prevazute în art. 867 , anuleaza executarea pedepsei la locul de
munca.
Anularea se dispune si în cazul în care hotarârea
de condamnare pentru infractiunea descoperita ulterior se pronunta dupa ce
pedeapsa a fost executata la locul de munca sau considerata ca executata.
Pedeapsa se stabileste, dupa caz, potrivit regulilor de la concursul de
infractiuni sau recidiva.
La scaderea pedepsei executate în întregime sau
în parte, ori, dupa caz, la contopirea pedepselor, se aplica dispozitiile privitoare
la pedeapsa închisorii, fara a se tine seama daca una din pedepse se executa la
locul de munca. Pedeapsa astfel stabilita se executa într- un loc de detinere.
Art. 8611. - Încetarea executarii
pedepsei
Daca cel condamnat a executat cel putin doua treimi
din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o buna
conduita, a fost disciplinat si staruitor în munca, instanta poate dispune
încetarea executarii pedepsei la locul de munca, la cererea conducerii unitatii
unde condamnatul îsi desfasoara activitatea sau a condamnatului.
Pedeapsa se considera executata daca în
intervalul de timp de la încetarea executarii pedepsei la locul de munca si
pâna la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savârsit din nou o
infractiune. Daca în acelasi interval condamnatul a comis din nou o
infractiune, instanta poate dispune revocarea încetarii executarii pedepsei la
locul de munca, dispozitiile art. 61 si 8610 alin.
3 fiind aplicabile
în mod corespunzator.
Sectiunea IV
Calculul pedepselor
Art.
87. - Durata executarii
Durata executarii pedepsei închisorii se
socoteste din ziua în care condamnatul începe sa
execute hotarârea definitiva de condamnare.
Ziua în care începe executarea pedepsei si ziua
în care înceteaza se socotesc în durata executarii.
Timpul în care condamnatul, în cursul executarii
pedepsei, se afla bolnav în spital, intra în durata executarii, afara de cazul
în care si-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în
cursul executarii pedepsei.
În durata executarii pedepsei închisorii la locul
de munca nu intra timpul în care condamnatul lipseste de la locul de munca.
Art. 88. - Computarea retinerii si a arestarii
preventive
Timpul retinerii si al arestarii preventive se
scade din durata pedepsei închisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci
când condamnatul a fost urmarit sau judecat, în acelasi timp ori în mod
separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost scos de sub
urmarire, s-a încetat urmarirea penala sau a fost achitat ori s-a încetat
procesul penal pentru fapta care a determinat retinerea sau arestarea
preventiva.
Scaderea retinerii si a arestarii preventive se
face si în caz de condamnare la amenda, prin înlaturarea în totul sau în parte
a executarii amenzii.
Art. 89. - Computarea privatiunii de libertate
executata în afara tarii
În cazul infractiunilor savârsite în conditiile
art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa, precum si retinerea si arestarea
preventiva executate în afara teritoriului tarii se scad din durata pedepsei
aplicate pentru aceeasi infractiune de instantele române.
ÎNLOCUIREA RASPUNDERII PENALE
Art.
90. - Conditiile înlocuirii
Instanta
poate dispune înlocuirea raspunderii penale cu raspunderea care atrage o
sanctiune cu caracter administrativ, daca sunt îndeplinite urmatoarele
conditii:
a)
pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea
săvârsită este închisoarea de cel mult un an sau amendă ori s-au săvârsit
infractiunile prevăzute în art. 208, 213, art. 215 alin. 1, art. 2151 alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, dacă valoarea pagubei nu
depăseste 10 lei sau infractiunea prevăzută în art. 249, dacă valoarea
pagubei nu depăseste 50 lei;
b) fapta, în continutul ei concret si în
împrejurarile în care a fost savârsita, prezinta un grad de pericol social
redus si nu a produs urmari grave;
c) paguba pricinuita prin infractiune a fost
integral reparata pâna la pronuntarea hotarârii;
d) din atitudinea faptuitorului dupa savârsirea
infractiunii rezulta ca acesta regreta fapta;
e) sunt suficiente date ca faptuitorul poate fi
îndreptat fara a I se aplica o pedeapsa.
Înlocuirea raspunderii penale nu se poate dispune
daca faptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua
ori sanctiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se considera inexistenta
în situatiile prevazute în art. 38.
Art. 91. - Sanctiunile cu caracter administrativ
Când instanta dispune înlocuirea raspunderii
penale, aplica una dintre urmatoarele sanctiuni cu caracter administrativ:
a)
mustrarea;
b)
mustrarea cu avertisment;
c) amenda de la 10 lei
la 1.000 lei.
Art. 92. – 97. - Abrogate.
Art. 98. - Înlocuirea în caz de pluralitate de
infractori sau de infractiuni
În caz de participatie, înlocuirea raspunderii
penale poate avea loc numai pentru acei faptuitori fata de care sunt
îndeplinite conditiile prevazute în prezentul titlu.
Înlocuirea raspunderii penale poate fi dispusa si
în cazul concursului de infractiuni, daca pentru fiecare infractiune aflata în
concurs sunt îndeplinite conditiile de înlocuire a raspunderii penale.
MINORITATEA
Art.
99. - Limitele raspunderii penale
Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu
raspunde penal.
Minorul care are vârsta între 14 si 16 ani
raspunde penal, numai daca se dovedeste ca a savârsit fapta cu discernamânt.
Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani raspunde
penal.
Art. 100. - Consecintele raspunderii penale
Fata de minorul care raspunde penal se poate lua
o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sanctiunii se
tine seama de gradul de pericol social al faptei savârsite, de starea fizica,
de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile în
care a fost crescut si în care a trait si de orice alte elemente de natura sa
caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca
luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului.
Art. 101. - Masurile educative
Masurile
educative care se pot lua fata de minor sunt:
a)
mustrarea;
b)
libertatea supravegheata;
c) internarea într-un centru de reeducare;
d)
internarea într-un institut medical-educativ.
Art.
102. – Mustrarea
Masura
educativa a mustrarii consta în dojenirea minorului, în aratarea pericolului
social al faptei savârsite, în sfatuirea minorului sa se poarte în asa fel
încât sa dea dovada de îndreptare, atragându-i-se totodata atentia ca daca va
savârsi din nou o infractiune, se va lua fata de el o masura mai severa sau i
se va aplica o pedeapsa.
Art.
103. - Libertatea supravegheata
Masura
educativa a libertatii supravegheate consta în lasarea minorului în libertate
pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea
poate fi încredintata, dupa caz, parintilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Daca acestia nu pot asigura
supravegherea în conditii satisfacatoare, instanta dispune încredintarea
supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de
încredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei
institutii legal însarcinate cu supravegherea minorilor.
Instanta pune în vedere, celui caruia i s-a
încredintat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra
minorului, în scopul îndreptarii lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are
obligatia sa înstiinteze instanta de îndata, daca
minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are
purtari rele ori a savârsit din nou o fapta prevazuta de legea penala.
Instanta poate sa impuna
minorului respectarea uneia sau mai multora din urmatoarele obligatii:
a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sa nu intre în legatura cu anumite persoane;
c) sa presteze o activitate neremunerata într-o
institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata între 50 si 200 de
ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, în zilele nelucratoare
si în vacanta.
Instanta atrage atentia minorului asupra
consecintelor comportarii sale.
Dupa luarea masurii libertatii supravegheate,
instanta încunostinteaza scoala unde minorul învata sau unitatea la care este
angajat si, dupa caz, institutia la care presteaza activitatea stabilita de
instanta.
Daca înlauntrul termenului prevazut în alin. 1
minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are
purtari rele, ori savârseste o fapta prevazuta de legea penala, instanta revoca
libertatea supravegheata si ia fata de minor masura internarii într-un centru
de reeducare. Daca fapta prevazuta de legea penala constituie infractiune,
instanta ia masura internarii sau aplica o pedeapsa.
Termenul de un an prevazut în alin. 1 curge de la
data punerii în executare a libertatii supravegheate.
Art. 104. - Internarea într-un centru de
reeducare
Masura educativa a internarii într-un centru de
reeducare se ia în scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura
posibilitatea de a dobândi învatatura necesara si o pregatire profesionala
potrivit cu aptitudinile sale.
Masura internarii se ia fata de minorul în
privinta caruia celelalte masuri educative sunt neîndestulatoare.
Art. 105. - Internarea într-un institut
medical-educativ
Masura internarii într-un institut
medical-educativ se ia fata de minorul care, din cauza starii sale fizice sau
psihice, are nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie.
Art. 106 - Durata masurilor
Masurile prevazute în art. 104 si 105 se iau pe
timp nedeterminat, însa nu pot dura decât pâna la împlinirea vârstei de 18 ani.
Masura prevazuta în art. 105 trebuie sa fie ridicata de îndata ce a disparut
cauza care a impus luarea acesteia. Instanta, dispunând ridicarea masurii
prevazute în art. 105, poate, daca este cazul, sa ia
fata de minor masura internarii într-un centru de reeducare.
La data când minorul devine major, instanta poate
dispune prelungirea internarii pe o durata de cel mult 2 ani, daca aceasta este
necesara pentru realizarea scopului internarii.
Art. 107. - Liberarea minorului înainte de a
deveni major
Daca a trecut cel putin un an de la data
internarii în centrul de reeducare si minorul a dat dovezi temeinice de
îndreptare, de sârguinta la învatatura si la însusirea pregatirii profesionale,
se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.
Art. 108. - Revocarea liberarii sau internarii
minorului
Daca în perioada liberarii acordate potrivit
articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzatoare, se poate dispune
revocarea liberarii.
Daca în perioada internarii într-un centru de
reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberarii înainte de a
deveni major, minorul savârseste din nou o infractiune pentru care se apreciaza
ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanta revoca internarea.
În cazul când nu este necesara o pedeapsa, se mentine masura internarii si se
revoca liberarea.
Art. 109. - Pedepsele pentru minori
Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt
închisoarea sau amenda prevazute de lege pentru infractiunea savârsita.
Limitele pedepselor se reduc la jumatate. În urma reducerii, în nici un caz
minimul pedepsei nu va depasi 5 ani.
Când legea prevede pentru infractiunea savârsita
pedeapsa detentiunii pe viata, se aplica minorului închisoarea de la 5 la 20 de
ani.
Pedepsele complementare nu se aplica minorului.
Condamnarile pronuntate pentru fapte savârsite în
timpul minoritatii nu atrag incapacitati sau decaderi.
Art.
110. - Suspendarea conditionata a executarii pedepsei
În caz de suspendare conditionata a executarii
pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata
pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani,
fixat de instanta. Daca
pedeapsa aplicata este amenda, termenul de încercare
este de 6 luni.
Art.
1101. - Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub
control
O
data cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei
închisorii aplicate minorului în conditiile art. 110, instanta poate dispune,
pe durata termenului de încercare, dar pâna la împlinirea vârstei de 18 ani,
încredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii din cele
aratate în art. 103, putând stabili, totodata, pentru minor
una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute în art. 103 alin. 3, iar dupa
Împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de
catre acesta a masurilor de supraveghere ori a
obligatiilor prevazute în art. 863.
Dispozitiile art. 81 alin.
3 si 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 si 86 se aplica
în mod corespunzator.
Sustragerea minorului de la
îndeplinirea obligatiilor prevazute în art. 103 alin.
3 poate atrage revocarea suspendarii conditionate.
În cazul neîndeplinirii masurilor de supraveghere
ori a obligatiilor stabilite de instanta, potrivit
art. 863, se aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 864 alin. 2.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica în
mod corespunzator si în caz de liberare conditionata a minorului.
MASURILE DE SIGURANTA
Capitolul I
Dispozitii generale
Art.
111. - Scopul masurilor de siguranta
Masurile de siguranta au ca scop înlaturarea unei
stari de pericol si preîntâmpinarea savârsirii faptelor prevazute de legea
penala.
Masurile de siguranta se iau fata de persoanele
care au comis fapte prevazute de legea penala.
Masurile de siguranta se pot lua chiar daca
faptuitorului nu I se aplica o pedeapsa, cu exceptia masurii prevazute în art.
112 lit. d).
Art. 112. - Felurile masurilor de siguranta
Masurile de siguranta sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicala;
c) interzicerea de a ocupa o functie sau de a
exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie;
d) interzicerea de a se afla în anumite
localitati;
e)
expulzarea strainilor;
f)
confiscarea speciala;
g)
interdictia de a reveni în locuinta familiei pe o
perioada determinata.
Capitolul II
Regimul masurilor de siguranta
Art.
113. - Obligarea la tratament medical
Daca
faptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicarii cronice prin alcool,
stupefiante sau alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate,
poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pâna la
însanatosire.
Când persoana fata de care s-a luat aceasta masura
nu se prezinta regulat la tratament, se poate dispune internarea medicala.
Daca persoana obligata la tratament este
condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii,
tratamentul se efectueaza si în timpul executarii pedepsei.
Masura obligarii la tratament medical poate fi
luata în mod provizoriu si în cursul urmaririi penale sau al judecatii.
Art. 114. - Internarea medicala
Când faptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman
si se afla într-o stare care prezinta pericol pentru societate, se poate lua
masura internarii într-un institut medical de specialitate, pâna la
însanatosire.
Aceasta masura poate fi luata în mod p rovizoriu
si în cursul urmaririi penale sau al judecatii.
Art.
115. - Interzicerea unei functii sau profesii
Când
faptuitorul a savârsit fapta datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor
cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii, ori pentru
exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii, se poate lua masura
interzicerii de a ocupa acea functie sau de a exercita acea profesie, meserie
ori ocupatie.
Aceasta masura poate fi revocata la cerere, dupa
trecerea unui termen de cel putin un an, daca se constata ca temeiurile care au
impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decât dupa trecerea
unui termen de cel putin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Art. 116 - Interzicerea de a se afla în anumite
localitati
Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii
de cel putin un an a mai fost condamnata pentru alte infractiuni, daca instanta
constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savârsit infractiunea sau în
alte localitati constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de
aceasta persoana masura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în
alte localitati anume determinate prin hotarârea de condamnare.
Conditia ca faptuitorul sa fi fost condamnat
anterior pentru alte infractiuni nu se cere, când se pronunta o condamnare mai
mare de 5 ani.
Aceasta masura poate fi luata pe o durata pâna la 5 ani si poate fi prelungita daca pericolul social
subzista. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial.
În cazul infractiunilor de furt, tâlharie,
specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice,
cersetorie, prostitutie, viol, relatii sexuale între persoane de acelasi sex si
perversiune sexuala, masura de siguranta poate fi luata oricare ar fi pedeapsa
aplicata, durata sau cuantumul acesteia si chiar daca faptuitorul nu a mai fost
condamnat anterior pentru alte infractiuni.
Masura de siguranta poate fi revocata la cerere
sau din oficiu, dupa trecerea unui termen de cel putin un an, dar numai daca
temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua
cerere nu se poate face decât dupa trecerea unui termen de cel putin un an de
la data respingerii cererii anterioare.
Art. 117. – Expulzarea
Cetateanului strain care a comis o infractiune i
se poate interzice ramânerea pe teritoriul tarii.
Dispozitia alineatului precedent se aplica si
persoanei fara cetatenie care nu are domiciliu în tara.
În cazul în care expulzarea însoteste pedeapsa
închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzarii are
loc dupa executarea pedepsei.
Persoanele prevazute în prezentul articol nu vor
fi expulzate daca exista motive serioase de a se crede ca risca sa fie supuse
la tortura în statul în care urmeaza a fi expulzate.
Art.
118. – Confiscarea specială
Sunt
supuse confiscării speciale:
a) bunurile produse prin săvârsirea faptei
prevăzute de legea penală;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod,
la săvârsirea unei infractiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă,
apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această
măsură nu poate fi dispusă în cazul infractiunilor săvârsite prin presă;
c) bunurile produse, modificate sau adaptate în
scopul săvârsirii unei infractiuni, dacă au fost utilizate la comiterea
acesteia si dacă sunt ale infractorului. Când bunurile apartin altei persoane
confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost
efectuată de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului;
d) bunurile care au fost date pentru a determina
săvârsirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârsirea faptei
prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate si în
măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror detinere este interzisă de
lege.
În cazul prevăzut în alin. 1 lit. b), dacă
valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproportionată fată de
natura si gravitatea infractiunii, se dispune confiscarea în parte, prin
echivalent bănesc, tinând seama de urmarea infractiunii si de contributia
bunului la producerea acesteia.
În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. b) si c),
dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar
persoana căreia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă
echivalentul în bani al acestora.
Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în
locul lor se confiscă bani si bunuri până la concurenta valorii acestora.
Se confiscă, de asemenea, bunurile si banii
obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, cu
exceptia bunurilor prevăzute în alin. 1 lit. b) si c).
Instanta poate să nu dispună confiscarea bunului
dacă acesta face parte din mijloacele de existentă, de trebuintă zilnică ori de
exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei
asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.
Art. 1181. - Interdictia de
a reveni în locuinta familiei pe o perioada determinata
Când persoana condamnata la pedeapsa închisorii
de cel putin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenta cauzatoare de
suferinte fizice si psihice, savârsite asupra membrilor familiei, daca instanta
constata ca prezenta acesteia în locuinta familiei constituie un pericol grav
pentru ceilalti membri ai familiei, poate lua fata de aceasta persoana masura
interzicerii de a reveni în locuinta familiei, la cererea partii vatamate.
Aceasta masura poate fi luata pe o durata de pâna la 2
ani.
CAUZELE CARE ÎNLATURA
RASPUNDEREA PENALA SAU CONSECINTELE CONDAMNARII
Capitolul I
Amnistia si gratierea
Art. 119. - Efectele amnistiei
Amnistia înlatura raspunderea penala pentru fapta
savârsita. Daca intervine dupa condamnare, ea înlatura si executarea pedepsei
pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda încasata
anterior amnistiei nu se restituie.
Amnistia nu are efecte asupra masurilor de
siguranta, masurilor educative si asupra drepturilor persoanei vatamate.
Art.
120. - Efectele gratierii
Gratierea
are ca efect înlaturarea, în totul sau în parte, a
executarii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai usoara.
Gratierea
are efecte si asupra pedepselor a caror executare este
suspendata conditionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care
reprezinta durata pedepsei pronuntate de instanta se reduce în mod
corespunzator. Daca suspendarea conditionata este revocata sau anulata, se executa numai
partea de pedeapsa ramasa negratiata.
Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare,
afara de cazul când se dispune altfel prin actul de gratiere.
Gratierea nu are efecte asupra masurilor de
siguranta si masurilor educative.
Capitolul II
Prescriptia
Art. 121. - Prescriptia raspunderii penale
Prescriptia înlatura raspunderea penala.
Prescriptia nu înlatura raspunderea penala în
cazul infractiunilor contra pacii si omenirii.
Art.122. – Termenele de prescriptie a răspunderii
penale pentru persoana fizică sunt:
Termenele de prescriptie a raspunderii penale
sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infractiunea
savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 15
ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea
savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 15 ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infractiunea
savârsita pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea
savârsita pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infractiunea
savârsita pedeapsa închisorii care nu depaseste un an sau amenda.
11 . - Termenele de
prescriptie a răspunderii penale pentru persoana juridică sunt:
a) 10 ani, când legea prevede pentru infractiunea
săvârsită de persoana fizică pedeapsa detentiunii pe viată sau pedeapsa
închisorii mai mare de 10 ani;
b) 5 ani, când legea prevede pentru infractiunea
săvârsită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda.
Răspunderea penală a persoanei juridice se
prescrie în conditiile prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispozitiile
prevăzute în art. 121–124 aplicându-se în mod corespunzător.
Termenele aratate în prezentul articol se
socotesc de la data savârsirii infractiunii. În cazul infractiunilor continue
termenul curge de la data încetarii actiunii sau inactiunii, iar în cazul
infractiunilor continuate, de la data savârsirii ultimei actiuni sau inactiuni.
Art. 123. - Întreruperea cursului prescriptiei
Cursul termenului prescriptiei prevazute în art.
122 se întrerupe prin îndeplinirea oricarui act care, potrivit legii, trebuie
comunicat învinuitului sau inculpatului în desfasurarea procesului penal.
Dupa fiecare întrerupere începe sa curga un nou
termen de prescriptie.
Întreruperea cursului prescriptiei produce efecte
fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de
întrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
Art. 124. - Prescriptia speciala
Prescriptia înlatura raspunderea penala oricâte
întreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut în art. 122
este depasit cu înca jumatate.
Art. 125. - Prescriptia executarii pedepsei
Prescriptia înlatura executarea pedepsei
principale.
Prescriptia nu înlatura executarea pedepselor
principale pronuntate pentru infractiunile contra pacii si omenirii.
Art.126. – Termenele de prescriptie a executării
pedepsei pentru persoana fizică sunt:
Termenele de prescriptie a executarii pedepsei
sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeaza a fi
executata este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce
urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse
cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda.
11 - Termenul de prescriptie a
executării pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.
12 - Executarea pedepselor
complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau a căror
activitate nu poate fi suspendată se prescrie într-un termen de 3 ani, care
curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca
executată.
Termenul de prescriptie a executarii sanctiunilor
cu caracter administrativ prevazute în art. 181 si în art. 91 este de un an.
Termenele arătate în alin. 1 si 11 se
socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar cele
arătate în alin. 2 curg de la rămânerea definitivă a hotărârii sau, după caz,
de la data când poate fi pusă în executare, potrivit legii, ordonanta prin care
s-a aplicat sanctiunea.
În cazul revocarii suspendarii conditionate a
executarii pedepsei, a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau,
dupa caz, a executarii pedepsei la locul de munca, termenul de prescriptie
începe sa curga de la data când hotarârea de revocare a ramas definitiva.
Masurile de siguranta nu se prescriu.
Art. 127. - Întreruperea cursului prescriptiei
executarii
Cursul termenului prescriptiei prevazute în art.
126 se întrerupe prin începerea executarii pedepsei sau prin savârsirea din nou
a unei infractiuni.
Sustragerea de la executare, dupa începerea
executarii pedepsei, face sa curga un nou termen de prescriptie de la data
sustragerii.
Art. 128. - Suspendarea cursului prescriptiei
Cursul termenului prescriptiei prevazute în art.
122 este suspendat pe timpul cât o dispozitie legala sau o împrejurare de
neprevazut ori de neînlaturat împiedica punerea în miscare a actiunii penale
sau continuarea procesului penal.
Cursul termenului prescriptiei prevazute în art.
126 este suspendat în cazurile si conditiile prevazute în Codul de procedura
penala.
Prescriptia îsi reia cursul din ziua în care a
încetat cauza de suspendare.
Art. 129. - Termenele de prescriptie pentru
minori
Termenele de prescriptie a raspunderii penale si
a executarii pedepsei se reduc la jumatate pentru cei care la data savârsirii
infractiunii erau minori.
Art.
130. - Prescriptia executarii pedepsei care a înlocuit pedeapsa detentiunii pe
viata
Executarea pedepsei închisorii, atunci când aceasta
înlocuieste pedeapsa detentiunii pe viata, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescriptie curge de la ramânerea definitiva
a hotarârii de condamnare la detentiunea pe viata.
Capitolul III
Lipsa plângerii
prealabile si împacarea partilor
Art. 131. - Lipsa plângerii prealabile
În cazul infractiunilor pentru care punerea în
miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea
unei plângeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plângeri
înlatura raspunderea penala.
Retragerea plângerii prealabile, de asemenea,
înlatura raspunderea penala.
Fapta care a adus
vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plângerea
prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele.
Fapta atrage raspunderea penala a tuturor
participantilor la savârsirea ei, chiar daca plângerea prealabila s-a facut sau
se mentine cu privire numai la unul dintre ei.
În cazul în care cel vatamat este o persoana
lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsa,
actiunea penala se pune în miscare si din oficiu.
Art. 132. - Împacarea partilor
Împacarea partilor în cazurile prevazute de lege
înlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila.
Împacarea este personala si produce efecte numai
daca intervine pâna la ramânerea definitiva a hotarârii.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de
exercitiu împacarea se face numai de reprezentantii lor legali. Cei cu capacitate
de exercitiu restrânsa se pot împaca cu încuviintarea persoanelor prevazute de
lege. Împacarea produce efecte si în
cazul în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu.
Capitolul IV
Reabilitarea
Art. 133. - Efectele reabilitarii
Reabilitarea face sa
înceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din
condamnare.
Reabilitarea nu are ca urmare obligatia de
reintegrare în functia din care infractorul a fost scos în urma condamnarii ori
de rechemare în cadrele permanente ale fortelor armate sau de redare a gradului
militar pierdut.
De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra
masurilor de siguranta, cu exceptia celei prevazute în art. 112 lit. d).
Art. 134. – Reabilitarea de drept
Reabilitarea persoanei fizice are loc de drept în
cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăseste un an,
dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârsit nicio altă infractiune.
Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept
dacă în decurs de 3 ani, de la data la care pedeapsa amenzii sau, după caz,
pedeapsa complementară, a fost executată sau considerată ca executată si
persoana juridică nu a mai săvârsit nicio altă infractiune.
Art. 135. - Reabilitarea judecatoreasca
Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de
instanta judecatoreasca:
a) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii
mai mare de un an pâna la 5 ani, dupa trecerea unui
termen de 4 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;
b) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii mai
mare de 5 ani pâna la 10 ani, dupa trecerea unui
termen de 5 ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei pronuntate;
c) în cazul condamnarii la pedeapsa închisorii
mai mare de 10 ani, dupa trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga
jumatate din durata pedepsei pronuntate;
d) în cazul pedepsei detentiunii pe viata
comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, dupa trecerea unui termen de 7
ani, la care se adauga jumatate din durata pedepsei cu închisoare.
Procurorul general poate dispune, în cazuri
exceptionale, reducerea termenelor prevazute în acest articol.
Art. 136. - Calculul termenului de reabilitare
Termenele prevazute în art. 134 si 135 se
socotesc de la data când a luat sfârsit executarea pedepsei principale sau de
la data când aceasta s-a prescris.
Pentru cei condamnati la pedeapsa cu amenda
termenul curge din momentul în care amenda a fost achitata sau executarea ei
s-a stins în alt mod.
În caz de gratiere totala sau de gratiere a
restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de gratiere.
Art. 137. - Conditiile reabilitarii judecatoresti
Cererea de reabilitare judecatoreasca se admite
daca cel condamnat întruneste urmatoarele conditii:
a) nu a suferit o noua condamnare în intervalul
prevazut în art. 135;
b) îsi are asigurata existenta prin munca sau
prin alte mijloace oneste, precum si în cazul când are vârsta de a fi pensionat
sau este incapabil de munca;
c) a avut o buna conduita;
d) a achitat în întregime cheltuielile de
judecata si despagubirile civile la plata carora a fost obligat, afara de cazul
când partea vatamata a renuntat la despagubiri, sau când instanta constata ca
cel condamnat si-a îndeplinit în mod regulat obligatiile privitoare la
dispozitiile civile din hotarârea de condamnare.
Când instanta constata ca nu este îndeplinita
conditia de la lit. d), dar aceasta nu se datoreste
relei-vointe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.
Art. 138. - Reînnoirea cererii de reabilitare
În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu
se poate face o noua cerere decât dupa un termen de 3 ani, în cazul condamnarii
la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dupa un termen de 2 ani în cazul
condamnarii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani si dupa un termen de un an
în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.
Conditiile aratate în art. 137 trebuie sa fie
îndeplinite si pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
Când respingerea cererii se bazeaza pe lipsa de
forme, ea poate fi reînnoita potrivit dispozitiilor Codului de procedura
penala.
Art. 139 - Anularea reabilitarii
Reabilitarea
judecatoreasca va fi anulata când dupa acordarea ei s-a descoperit ca cel
reabilitat mai suferise o alta condamnare, care daca ar fi fost cunoscuta,
ducea la respingerea cererii de reabilitare.
ÎNTELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALA
Art.
140. - Dispozitii generale
Ori
de câte ori legea penala foloseste un termen sau o
expresie din cele aratate în prezentul titlu, întelesul acestora este cel
prevazut în articolele urmatoare, afara de cazul când legea penala dispune
altfel.
Art.
141. - Legea penala
Prin lege penala se întelege orice dispozitie cu
caracter penal cuprinsa în legi sau decrete.
Pedeapsă prevăzută de lege.
Art.
1411. – Prin pedeapsă prevăzută de lege se întelege pedeapsa
prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârsită în forma
consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a
pedepsei.
Art.
142. – Teritoriul
Prin
termenul teritoriu din expresiile teritoriul României si teritoriul tarii se
întelege întinderea de pamânt si apele cuprinse între frontiere, cu subsolul si
spatiul aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul
aerian ale acesteia.
Art.
143. - Infractiune savârsita pe teritoriul tarii
Prin infractiune savârsita pe teritoriul tarii se
întelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat în art. 142 sau pe o nava ori o aeronava
româna.
Infractiunea se considera savârsita pe teritoriul
tarii si atunci când pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava româna s-a
efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii.
Art. 144. - Savârsirea unei infractiuni
Prin savârsirea unei infractiuni sau
comiterea unei infractiuni se întelege savârsirea oricareia dintre faptele pe
care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si
participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.
Art. 145. – Public
Prin termenul public
se întelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice,
institutiile sau
Alte persoane juridice de interes public,
administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica,
serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit
legii, sunt de interes public.
Art. 146. – Consecinte deosebit de grave
Prin consecinte deosebit de grave se
întelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit
de gravă a activitătii, cauzată unei autorităti publice sau oricăreia dintre
unitătile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.
Art. 147 - Functionar public si functionar
Prin functionar public se întelege orice persoana
care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost
investita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei
unitati dintre cele la care se refera art. 145.
Prin functionar se întelege persoana mentionata
în alin. 1, precum si orice salariat care exercita o însarcinare în serviciul
unei alte persoane juridice decât cele prevazute în acel alineat.
Art. 148 - Abrogat.
Art. 149 - Rude apropiate
Rude apropiate sunt ascendentii si descendentii,
fratii si surorile, copiii acestora, precum
si persoanele devenite prin
înfiere, potrivit legii, astfel de rude.
Dispozitiile din legea penala privitoare la rude
apropiate, în limitele prevazute de alineatul precedent, se aplica în caz de
înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cât si descendentilor acesteia si
în raport cu rudele firesti, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse,
înfiatului cât si descendentilor acestuia si în raport cu rudele înfietorului.
Art. 1491. - Membru de familie
Prin membru de familie se întelege sotul sau ruda
apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste împreuna cu faptuitorul.
Art. 150. - Secrete de stat si înscrisuri
oficiale
Secrete de stat sunt documentele si datele care
prezinta în mod vadit acest caracter, precum si cele declarate sau calificate
astfel prin hotarâre a Guvernului.
Înscris oficial este orice înscris care emana de
la o unitate din cele la care se refera art. 145 sau care apartine unei
asemenea unitati.
Art. 151. – Arme
Arme sunt instrumentele, piesele sau
dispozitivele astfel declarate prin dispozitii legale.
Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de
natura a putea fi folosite ca arme si care au fost întrebuintate pentru atac.
Art. 152. - Fapta savârsita în public
Fapta se considera savârsita în public atunci
când a fost comisa:
a) într-un loc care prin natura sau destinatia
lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o
persoana;
b) în orice alt loc accesibil publicului, daca
sunt de fata doua sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, cu intentia
însa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe
persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de
familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care
faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.
Art. 153. - Timp de razboi
Timp de razboi este intervalul de timp de la data
declararii mobilizarii sau de la începerea operatiilor de razboi pâna la data
trecerii armatei la starea de pace.
Art. 154. - Calculul timpului
La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de
ore si saptamâna de 7 zile. Luna si anul se socotesc împlinite cu o zi înainte
de ziua corespunzatoare datei de la care au început sa curga.
PARTEA SPECIALA
INFRACTIUNI CONTRA
SIGURANTEI STATULUI
Art. 155. – Tradarea
Fapta cetateanului român sau a persoanei fara
cetatenie, domiciliata pe teritoriul statului român, de a intra în legatura cu
o putere sau cu o organizatie straina ori cu agenti ai acestora, în scopul de a
suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau
independenta statului, prin actiuni de provocare de razboi contra tarii sau de
înlesnire a ocupatiei militare straine, ori de subminare economica sau politica
a statului, ori de aservire fata de o putere straina, sau de ajutare a unei
puteri straine pentru desfasurarea unei activitati dusmanoase împotriva
sigurantei statului, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de
la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 156. - Tradarea prin ajutarea inamicului
Fapta cetateanului român sau a persoanei fara
cetatenie domiciliata pe teritoriul statului român, care, în timp de razboi:
a) preda teritorii, orase, pozitii de aparare,
depozite ori instalatii ale fortelor armate române sau care servesc apararii;
b) preda nave, aeronave, masini, aparate,
armament sau orice alte materiale care pot sluji purtarii razboiului;
c) procura dusmanului oameni, valori si materiale
de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectueaza alte
actiuni care sunt de natura sa favorizeze activitatea dusmanului ori sa
slabeasca puterea de lupta a fortelor armate române sau a armatelor aliate, se
pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza cetateanul
român sau persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului român,
care, în timp de razboi, lupta sau face parte din formatii de lupta împotriva
statului român sau a aliatilor sai.
Art. 157. - Tradarea prin transmitere de secrete
Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau
organizatii straine ori agentilor acestora, precum si procurarea de documente
sau date ce constituie secrete de stat, ori detinerea de asemenea documente de
catre acei care nu au calitatea de a le cunoaste, în scopul transmiterii lor
unei puteri sau organizatii straine ori agentilor acestora, savârsite de un
cetatean român sau de o persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul
statului român, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15
la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Aceleasi fapte, daca privesc alte documente sau
date care prin caracterul si importanta lor fac ca fapta savârsita sa pericliteze
siguranta statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 158. - Actiunile dusmanoase contra statului
Faptele prevazute în art. 155 si în art. 156,
savârsite de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu
domiciliaza pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detentiune pe viata
sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 159. – Spionajul
Faptele prevazute în art. 157, savârsite de un
cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe
teritoriul statului român, se pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art.
160. - Atentatul care pune în pericol siguranta statului
Atentatul savârsit contra vietii, integritatii
corporale ori sanatatii unei persoane care îndeplineste o activitate importanta
de stat sau alta activitate publica importanta, în împrejurari care fac ca
fapta sa puna în pericol siguranta statului, se pedepseste cu detentiune pe
viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Art. 161. - Atentatul contra unei colectivitati
Atentatul savârsit contra unei colectivitati prin
otraviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natura sa
slabeasca puterea de stat, se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu
închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 162 - Subminarea puterii de stat
Actiunea armata de natura sa slabeasca puterea de
stat se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de
ani si interzicerea unor drepturi.
Orice alte actiuni violente savârsite de mai
multe persoane împreuna, de natura sa atraga aceleasi
urmari, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Art. 163 - Actele de diversiune
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuintare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în
orice alt mod, a uzinelor, instalatiilor industriale, masinilor, cailor de
comunicatie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicatie,
constructiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, daca
fapta este de natura sa aduca în orice mod atingere sigurantei statului, se
pedepsesc cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Art.
164. - Abrogat.
Art.
165 - Subminarea economiei nationale
Fapta de a folosi o unitate din cele la care se
refera art. 145, ori de a împiedica activitatea normala a acesteia, daca fapta
este de natura sa submineze economia nationala, se pedepseste cu închisoare de
la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Daca fapta prevazuta în alineatul precedent a produs pagube importante economiei nationale, pedeapsa
este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Art. 166. - Propaganda în favoarea statului
totalitar
Propaganda în vederea instaurarii unui stat
totalitar, savârsita prin orice mijloace, în public, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor
drepturi.
Propaganda consta în raspândirea, în mod
sistematic, sau în apologia unor idei, conceptii sau doctrine cu intentia de a
convinge si de a atrage noi adepti.
Art. 1661. – Actiuni împotriva ordinii
constitutionale
Întreprinderea oricărei actiuni pentru schimbarea
prin actiuni ilegale si prin violentă a ordinii constitutionale sau a
caracterului national, suveran, independent, unitar si indivizibil al statului
român se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 167. – Complotul
Initierea sau constituirea unei asociatii sau
grupari în scopul savârsirii vreuneia dintre infractiunile prevazute în art.
155 - 163, 165 si 1661, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma
a unei astfel de asociatii sau grupari se pedepseste cu detentiune pe viata sau
cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare
decât sanctiunea prevazuta de lege pentru cea mai grava dintre infractiunile
care intra în scopul asociatiei sau gruparii.
Daca faptele prevazute în alin. 1 au fost urmate
de savârsirea unei infractiuni, se aplica regulile de la concursul de
infractiuni.
Nu se pedepseste persoana care, savârsind fapta
prevazuta în alin. 1 sau 3, o denunta mai înainte de a fi fost descoperita.
Art. 168. - Compromiterea unor interese de stat
Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui
document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în
raport cu o putere straina, daca fapta este de natura a compromite interesele
de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani
si interzicerea unor drepturi.
Art. 1681. - Comunicarea de informatii false
Comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace,
de stiri, date sau informatii false ori de documente falsificate, dacă prin
aceasta se pune în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de
la unu la 5 ani.
Art.
169. - Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului
Divulgarea unor documente sau a unor date care
constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de catre cel care le
cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa puna
în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de la 7 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a
unui document ce constituie secret de stat, daca fapta este de natura sa puna
în pericol siguranta statului, se pedepseste cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Cu pedeapsa prevazuta în alin. 2 se sanctioneaza
detinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea
divulgarii, daca fapta este de natura sa puna în pericol siguranta statului.
Daca faptele prevazute în alineatele precedente
sunt savârsite de orice alta persoana, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.
Art. 170. – Nedenuntarea
Omisiunea de a denunta de îndata savârsirea
vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 155 - 163, 165, 1661 si
167 se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Omisiunea de a denunta, savârsita de sot sau de o
ruda apropiata, nu se pedepseste.
Nu se pedepseste persoana care mai înainte de a
se fi început urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, încunostinteaza
autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a
început urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a înlesnit
arestarea acestora.
Art. 171. - Infractiuni contra reprezentantului
unui stat strain
Infractiunile contra vietii, integritatii
corporale, sanatatii, libertatii sau demnitatii, savârsite împotriva
reprezentantului unui stat strain, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de
lege pentru fapta savârsita, al carei maxim se sporeste cu 2 ani.
Actiunea penala se pune în miscare la dorinta
exprimata de guvernul strain.
Art. 172. - Unele cauze de nepedepsire sau de
reducere a pedepsei
Participantul la infractiunile prevazute în
prezentul titlu nu se pedepseste, daca denunta în timp util savârsirea
infractiunii, astfel ca sa fie împiedicata consumarea ei, sau daca împiedica el
însusi consumarea infractiunii si apoi o denunta.
Participantul care, dupa ce
urmarirea penala a început ori infractorii au fost descoperiti, înlesneste
arestarea acestora, se sanctioneaza cu o pedeapsa ale carei limite se reduc la
jumatate.
Art. 173. - Sanctionarea tentativei, tainuirii si
favorizarii
Tentativa infractiunilor prevazute în prezentul
titlu se pedepseste.
Se considera tentativa si producerea sau
procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri în
vederea comiterii infractiunilor prevazute în art. 156, 157, 159 - 163, 165,
166, 1661 si art. 158 raportat la infractiunea
de tradare prin ajutarea inamicului.
Tainuirea si favorizarea privitoare la
infractiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Pedeapsa aplicata tainuitorului sau
favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru
autor.
Tainuirea si favorizarea savârsite de sot sau de
o ruda apropiata în cazul infractiunilor prevazute în art. 155 - 163, 165, 1661
si 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevazute în alin. 3 se reduc la
jumatate, iar în cazul celorlalte infractiuni tainuirea si favorizarea nu se
pedepsesc.
INFRACTIUNI CONTRA
PERSOANEI
Capitolul I
Infractiuni contra
vietii, integritatii corporale Si sanatatii
Sectiunea I
Omuciderea
Art. 174. – Omorul
Uciderea unei persoane se pedepseste cu
închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Art.
175. - Omorul calificat
Omorul
savârsit în vreuna din urmatoarele împrejurari:
a)
cu premeditare;
b)
din interes material;
c) asupra sotului sau unei rude apropiate;
d) profitând de starea de neputinta a victimei de
a se apara;
e) prin mijloace ce pun în pericol viata mai
multor persoane;
f) în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe
altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde savârsirea
altei infractiuni;
i) în public, se pedepseste cu închisoare de la
15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Art. 176. - Omorul deosebit de grav
Omorul savârsit în vreuna din urmatoarele
împrejurari:
a) prin cruzimi;
b) asupra a doua sau mai multor persoane;
c) de catre o persoana care a mai savârsit un
omor;
d) pentru a savârsi sau a ascunde savârsirea unei
tâlharii sau piraterii;
e) asupra unei femei gravide;
f) asupra unui magistrat, politist, jandarm ori
asupra unui militar, în timpul sau în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu sau publice ale acestora,
g) de către un judecător sau procuror, politist,
jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu sau publice ale acestora,
se pedepseste cu detentiune pe
viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Art. 177. – Pruncuciderea
Uciderea copilului nou-nascut, savârsita imediat
dupa nastere de catre mama aflata într-o stare de tulburare pricinuita de
nastere, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Art. 178. - Uciderea din culpa
Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste
cu închisoare de la unu la 5 ani.
Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii
dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei
profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitati, se
pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Când uciderea din culpa a unei persoane este
savârsita de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica, având în sânge o
îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla în stare de
ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta
savârsita din culpa, de orice alta persoana în exercitiul profesiei sau
meseriei si care se afla în stare de ebrietate.
Daca prin fapta savârsita s-a cauzat moartea a
doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevazute în alineatele
precedente se poate adauga un spor pâna la 3 ani.
Art. 179. - Determinarea sau înlesnirea
sinuciderii
Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea
unei persoane, daca sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se
pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Când fapta prevazuta în alineatul precedent s-a
savârsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea
seama de fapta sa, ori nu putea fi stapâna pe actele sale, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani.
Sectiunea II
Lovirea si vatamarea
integritatii corporale sau a sanatatii
Art. 180. - Lovirea sau alte violente
Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de
suferinte fizice se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu
amenda.
(11) Faptele prevazute la alin. 1 savârsite asupra membrilor familiei se pedepsesc
cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit
o vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de
zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amenda.
(21) Faptele prevazute la alin. 2 savârsite asupra membrilor familiei se pedepsesc
cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea
prealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute la
alin. 11 si 21 actiunea penala se pune în miscare si
din oficiu.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala,
producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în
miscare din oficiu.
Art. 181. - Vatamarea corporala
Fapta prin care s-a pricinuit integritatii
corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare îngrijiri
medicale de cel mult 60 de zile se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(11) Fapta prevazuta la alin. 1 savârsita asupra membrilor familiei se pedepseste
cu închisoare de la unu la 5 ani.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea
prealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute la
alin. 1 actiunea penala se
pune în miscare si din oficiu.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala,
producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fost pusa în
miscare din oficiu.
Art. 182. - Vatamarea corporala grava
Fapta prin care s-a pricinuit integritatii
corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare îngrijiri
medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Daca fapta a produs vreuna din urmatoarele
consecinte: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o
infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea în
primejdie a vietii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.
Când fapta a fost savârsita în scopul producerii
consecintelor prevazute la alin. 1 si 2, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 12 ani.
Tentativa faptei prevazute în alin. 3 se pedepseste.
Art. 183. - Lovirile sau vatamarile cauzatoare de
moarte
Daca vreuna dintre faptele prevazute în art. 180
- 182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Art.
184. - Vatamarea corporala din culpa
Fapta prevazuta la art.
180 alin. 2 si 21, care a pricinuit o
vatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile,
precum si cea prevazuta la art. 181, savârsite din
culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Daca fapta a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa
este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Când savârsirea faptei prevazute în alin. 1 este
urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru
exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume
activitati, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la
2 ani sau amenda.
Fapta prevazuta în alin. 2 daca este urmarea
nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere aratate în
alineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la
3 ani.
(41) Daca faptele prevazute la alin. 3 si 4 sunt savârsite de catre o persoana care se
afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, si închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.
Pentru faptele prevazute în alin. 1 si 3,
actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei
vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Sectiunea III
Avortul
Art.
185. - Provocarea ilegala a avortului
Întreruperea
cursului sarcinii, prin orice mijloace, savârsita în vreuna dintre urmatoarele
împrejurari:
a)
în afara institutiilor medicale sau cabinetelor
medicale autorizate în acest scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de
medic de specialitate;
c) daca vârsta sarcinii a depasit patrusprezece
saptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la
3 ani.
Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în
orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu
închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor
drepturi.
Daca prin faptele prevazute în alin. 1 si 2 s-a
cauzat femeii însarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca fapta a
avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
În cazul când fapta prevazuta în alin. 2 si 3 a fost savârsita de medic, pe lânga pedeapsa
închisorii, se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic,
potrivit art. 64 lit. c).
Tentativa se pedepseste.
Nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii
efectuata de medic:
a) daca întreruperea cursului sarcinii era
necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii
însarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi înlaturat
altfel;
b) în cazul prevazut în alin. 1 lit. c), când
întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit
dispozitiilor legale;
c) în cazul prevazut în alin. 2, când femeia
însarcinata s-a aflat în imposibilitate de a-si exprima vointa, iar
întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit
dispozitiilor legale.
Art.
186. - Abrogat.
Art.
187. - Abrogat.
Art.
188. - Abrogat.
Capitolul II
Infractiuni contra
libertatii persoanei
Art.
189. - Lipsirea de libertate în mod ilegal
Lipsirea de libertate a unei persoane în mod
ilegal se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani.
În cazul în care fapta este savârsita prin
simularea de calitati oficiale, prin rapire, de o persoana înarmata, de doua
sau mai multe persoane împreuna sau daca în schimbul eliberarii se cere un
folos material sau orice alt avantaj, precum si în cazul în care victima este
minora sau este supusa unor suferinte ori sanatatea sau viata îi este pusa în
pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la
15 ani se sanctioneaza si lipsirea de libertate a unei persoane savârsita în
scopul de a o obliga la practicarea prostitutiei.
Daca pentru eliberarea persoanei se cere, în
orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala
interguvernamentala sau un grup de persoane sa
îndeplineasca sau sa nu îndeplineasca un anumit act, pedeapsa este închisoarea
de la 7 la 18 ani.
Daca faptele prevazute la
alin. 1 - 4 se savârsesc de catre o persoana care face parte dintr-un grup
organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 si 3,
închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.
Daca fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevazute la
alin. 1 - 4 se pedepseste.
Constituie tentativa si producerea sau procurarea
mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri în vederea comiterii faptei
prevazute la alin. 4.
Art. 190. – Sclavia
Punerea sau tinerea unei persoane în stare de
sclavie, precum si traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Art. 191. - Supunerea la munca fortata sau
obligatorie
Fapta de a supune o persoana, în alte cazuri
decât cele prevazute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci contra vointei
sale sau la o munca obligatorie, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 192. - Violarea de domiciliu
Patrunderea fara drept, în orice mod, într-o
locuinta, încapere, dependinta sau loc împrejmuit tinând de acestea, fara
consimtamântul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la
cererea acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la
4 ani.
În cazul în care fapta se savârseste de o
persoana înarmata, de doua sau mai multe persoane împreuna, în timpul noptii
sau prin folosire de calitati mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la
10 ani.21
Pentru fapta prevazuta în alin. 1, actiunea
penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Art. 193. – Amenintarea
Fapta de a ameninta o persoană cu săvârsirea unei
infractiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a sotului ori
a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să
poată depăsi sanctiunea prevăzută de lege pentru infractiunea care a format
obiectul amenintării.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea
prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Art. 194. – Santajul
Constrângerea unei persoane, prin violenta sau
amenintare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este
comisa spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când constrângerea consta în amenintarea cu darea
în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana
amenintata, pentru sotul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 195. - Violarea secretului corespondentei
Deschiderea unei corespondente adresate altuia
ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon,
telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza sustragerea,
distrugerea sau retinerea unei corespondente, precum si divulgarea continutului
unei corespondente, chiar atunci când a fost trimisa deschisa sau a fost
deschisa din greseala, ori divulgarea continutului unei convorbiri sau
comunicari interceptate, chiar în cazul în care faptuitorul a luat cunostinta
de acesta din greseala sau din întâmplare.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea
prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Art. 196 - Divulgarea secretului profesional
Divulgarea, fara drept, a unor date, de catre
acela caruia i-au fost încredintate, sau de care a luat cunostinta în virtutea
profesiei ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei
persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Actiunea penala se pune în miscare la plângerea
prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Capitolul III
Infractiuni privitoare
la viata sexuala
Art. 197. – Violul
Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de
sex diferit sau de acelasi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de
imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor
drepturi.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, daca:
a) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe
persoane împreuna;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea,
educarea, paza sau în tratamentul faptuitorului;
b1) victima este membru al familiei;
c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a
integritatii corporale sau a sanatatii.
Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani
si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar
daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1
se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Abrogat.
Art. 198. - Actul sexual cu un minor
Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de
sex diferit sau de acelasi sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani se
pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si
interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza actul sexual,
de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex între 15-18
ani, daca fapta este savârsita de tutore sau curator ori de catre
supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de
calitatea sa, ori daca faptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de
autoritatea ori influenta sa asupra acesteia.
Daca actul sexual, de orice natura, cu o persoana
de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost
determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de catre făptuitor,
direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si
interzicerea unor drepturi.
Daca faptele prevazute în alin. 1-3 au fost
savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca pentru
realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de
la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.
Când fapta prevazuta în alin. 1 a fost savârsita în împrejurarile prevazute în art. 197 alin. 2 lit. b) ori daca faptele
prevazute în alin. 1-4 au avut urmarile prevazute în
art. 197 alin. 2 lit. c),
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si
interzicerea unor drepturi.
Daca fapta a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 199. - Seductia
Fapta aceluia care, prin promisiuni de casatorie,
determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani, de a avea cu el raport
sexual, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Art. 200. - Abrogat
Art. 201.- Perversiunea sexuala
Actele de perversiune sexuala savârsite în public
sau daca au produs scandal public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.
Actele de perversiune sexuala cu o persoana care
nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si actele de
perversiune sexuala cu o persoana între 15-18 ani, daca fapta este savârsita de
tutore sau curator ori de catre supraveghetor, îngrijitor, medic curant,
profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori daca făptuitorul a
abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra
acesteia.
Daca actele de perversiune sexuala cu o persoana
care nu a împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea
de bani ori alte foloase de catre faptuitor, direct sau indirect, victimei,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevazute în alin. 2, 3 si 31 au
fost savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca
pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor
drepturi.
Actele de perversiune sexuala cu o persoana în
imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa sau prin constrângere
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si
interzicerea unor drepturi.
Daca fapta prevazuta în alin. 1 - 4 are ca urmare
vatamarea grava a integritatii corporale sau a sanatatii, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca are ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 202. – Coruptia sexuala
Actele cu caracter obscen savârsite asupra unui
minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când actele prevăzute la
alin. 1 se savârsesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.
Daca faptele prevazute în alin. 1 si 2 au fost
savârsite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al
pedepsei se majoreaza cu 2 ani.
Ademenirea unei persoane în vederea savârsirii de
acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelasi sex se pedepseste cu
închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 203. – Incestul
Raportul sexual între rude în linie directa sau
între frati si surori se pedepseste cu închisoare de la 2 la
7 ani.
Art. 2031. – Hartuirea sexuala
Hartuirea unei persoane prin amenintare sau
constrângere, în scopul de a obtine satisfactii de natura sexuala, de catre o
persoana care abuzeaza de autoritatea sau influenta pe care i-o confera functia
îndeplinita la locul de munca se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Art. 204. - Sanctionarea tentativei
Tentativa infractiunilor prevazute în art. 197,
198 si 201-203 se pedepseste.
Capitolul IV
Infractiuni contra
demnitatii
Art.
205. – Insulta - Abrogat
Art.
206. – Calomnia - Abrogat
Art.
207. - Proba veritatii - Abrogat
INFRACTIUNI CONTRA
PATRIMONIULUI
Art. 208. – Furtul
Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia
altuia, fara consimtamântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se
pedepseste cu închisoare de la unu la 12 ani.
Se considera bunuri mobile si orice energie care
are o valoare economica, precum si înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine
în întregime sau în parte faptuitorului, dar în momentul savârsirii acel bun se
gasea în posesia sau detinerea legitima a altei persoane.
De asemenea, constituie furt luarea în conditiile
alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe
nedrept.
Art.
209. - Furtul calificat
Furtul
savârsit în urmatoarele împrejurari:
a) de doua sau mai multe persoane împreuna;
b)
de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta
narcotica;
c) de catre o persoana mascata, deghizata sau
travestita;
d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate
de a-si exprima vointa sau de a se apara;
e) într-un loc public;
f) într-un mijloc de transport în comun;
g) în timpul noptii;
h) în timpul unei calamitati;
i) prin efractie, escaladare sau prin folosirea
fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase,
se pedepseste cu închisoare de
la 3 la 15 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si furtul
privind:
a) un bun care face parte din patrimoniul
cultural;
b) un act care serveste pentru dovedirea starii
civile, pentru legitimare sau identificare.
Furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:
a) titei, gazolina, condensat, etan lichid,
benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte,
depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;
b) componente ale sistemelor de irigatii;
c) componente ale retelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare
ori alertare în caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de
interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau
aeriene, ori în caz de dezastru;
f) instalatii de siguranta si dirijare a
traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum
si componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însusirea carora se pune în
pericol siguranta traficului si a persoanelor pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de
telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii se
pedepseste cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Furtul care a produs
consecinte deosebit de grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani
si interzicerea unor drepturi.
În cazul prevazut la
alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativa si
efectuarea de sapaturi pe terenul aflat în zona de protectie a conductei de
transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei,
motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea,
în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau
vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive
de prindere ori perforare.
Art.
210. - Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabila
Furtul savârsit intre soti ori între rude
apropiate, sau de catre un minor în paguba tutorelui sau, ori de catre cel care
locuieste împreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta, se
urmareste numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Art. 211. – Tâlharia
Furtul savârsit prin întrebuintare de violente
sau amenintari ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta
de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace
pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii ori
pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, se pedepseste cu închisoare de la
3 la 18 ani.
Tâlharia savârsita în urmatoarele împrejurari:
a) de o persoana mascata, deghizata sau
travestita;
b) în timpul noptii;
c) într-un loc public sau într-un mijloc de
transport,
se pedepseste cu închisoare de
la 5 la 20 de ani.
(21) Pedeapsa este închisoarea de la 7
la 20 de ani, daca tâlharia a fost savârsita:
a) de doua sau mai multe persoane împreuna;
b) de o persoana având asupra sa o arma, o
substanta narcotica ori paralizanta;
c) într-o locuinta sau în dependinte ale
acesteia;
d) în timpul unei calamitati;
e)
a avut vreuna din urmarile aratate în art. 182.
Tâlharia care a produs
consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se
pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 212. – Pirateria
Jefuirea prin acte de violenta savârsite în
scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor
sau bunurilor care se gasesc pe acea nava ori împotriva altei nave, daca navele
se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdictiei nici
unui stat, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 18
ani.
Daca pirateria a avut vreuna dintre urmarile
aratate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de
ani.
Pirateria care a produs
consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se
pedepseste cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica în
mod corespunzator si când infractiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau
între aeronave si nave.
Art. 213. - Abuzul de încredere
Însusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu
orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l
restitui, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
4 ani sau cu amenda.
Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia
cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, actiunea penala
se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Art.
214. - Gestiunea frauduloasa
Pricinuirea
de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau
conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija
administrarii sau conservarii acelor bunuri, se
edepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Gestiunea frauduloasa savârsita în scopul de a
dobândi un folos material se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia
cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului,
actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la
plângerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 215. – Înselaciunea
Inducerea în eroare a unei persoane, prin
prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte
adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material
injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 12 ani.
Înselaciunea savârsita prin folosire de nume sau
calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos
constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul
de infractiuni.
Inducerea sau mentinerea în eroare a unei
persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa
fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat
contractul în conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta în
alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.
Emiterea unui cec asupra unei institutii de
credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia
sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia,
în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plati înainte de
expirarea termenului de prezentare, în scopul aratat în alin. 1, daca s-a
pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta
în alin. 2.
Înselaciunea care a avut consecinte deosebit de
grave se pedepseste cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Art. 2151. – Delapidarea
Însusirea, folosirea sau traficarea, de catre un
functionar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri
pe care le gestioneaza sau le administreaza, se pedepsesc cu închisoare de la
unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinte
deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 216. - Însusirea bunului gasit
Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun
gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca
de al sau, se pedepseste cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si însusirea
pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns
din eroare în posesia faptuitorului.
Art. 217. – Distrugerea
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de
neîntrebuintare a unui bun apartinând altuia sau împiedicarea luarii masurilor
de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum si înlaturarea
masurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 ani sau cu
amenda.
În cazul în care bunul are deosebita valoare
artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuintare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înalta
tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau pentru
difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu
apa si a conductelor magistrale de alimentare cu apa, se pedepsesc cu
închisoare de la unu la 10 ani.
Daca distrugerea, degradarea sau aducerea în stare
de neîntrebuintare se savârseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt
asemenea mijloc si daca rezulta pericol public, pedeapsa este închisoarea de la
3 la 15 ani.
Dispozitiile prevazute în alin. 2, 3 si 4 se
aplica chiar daca bunul apartine faptuitorului.
Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia
cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, actiunea penala
pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a
persoanei vatamate. Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Art. 218. - Distrugerea calificata
Daca faptele prevazute în art. 217 au avut
consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani
si interzicerea unor drepturi, iar daca au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa
este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea
unor mijloace de transport în comun, de marfuri sau persoane, ori a unor instalatii sau lucrari si care a avut ca urmare
moartea sau vatamarea grava a integritatii corporale ori sanatatii mai multor
persoane.
Art. 219. - Distrugerea din culpa
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de
neîntrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine
faptuitorului, în cazul în care fapta este savârsita prin incendiere, explozie
sau prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public, se pedepsesc
cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza distrugerea
ori degradarea din culpa a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu
de înalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau
pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de
alimentare cu apa si a conductelor magistrale de alimentare cu apa, daca a avut
ca urmare aducerea în stare de neîntrebuintare a acestora.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuintare, din culpa, a unui bun, chiar daca acesta apartine
faptuitorului, în cazul în care a avut consecinte deosebit de grave, se
pedepsesc cu închisoare de la unu la 6 ani, iar daca a
avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Când dezastrul ori consecintele deosebit de grave
s-au produs ca urmare a parasirii postului sau a savârsirii oricarei alte fapte
de catre personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de
catre personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Art. 220. - Tulburarea de posesie
Ocuparea, în întregime sau în parte, fara drept,
a unui imobil aflat în posesia altuia, fara consimtamântul acestuia sau fara
aprobare prealabila primita în conditiile legii, ori refuzul de a elibera
imobilul astfel ocupat se pedepseste cu închisoare de la 1 la
5 ani.
Daca fapta prevazuta în alin. 1 se savârseste
prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar, a
reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la
7 ani.
Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste de
doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Împacarea partilor înlatura raspunderea penala.
Art.
221. – Tainuirea
Primirea,
dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificarii acestuia,
cunoscând ca bunul provine din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala,
daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui
folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca
sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea din care provine bunul tainuit.
Tainuirea savârsita de sot sau de o ruda
apropiata nu se pedepseste.
Art. 222. - Sanctionarea tentativei
Tentativa infractiunilor prevazute în art. 208 -
212, 215, 2151, 217 si 218 se pedepseste.
INFRACTIUNI CONTRA
AVUTULUI OBSTESC
Art. 223. – 235. – Abrogate
INFRACTIUNI CONTRA
AUTORITATII
Art. 236. - Ofensa adusa unor însemne
Orice manifestare prin care se exprima dispret
pentru însemnele României se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Manifestarea prin care se exprima dispret pentru
emblemele sau semnele de care se folosesc autoritatile se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
Art.
2361. - Defaimarea tarii sau a natiunii – Abrogat
Art.
237. - Abrogat.
Art.
238. - Abrogat.
Art.
239. – Ultrajul
Amenintarea
săvârsită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui
functionar public care îndeplineste o functie ce
implică exercitiul autoritătii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare
de la 6 luni la 2 ani.
Lovirea
sau orice acte de violentă, săvârsite împotriva unui functionar public care
îndeplineste o functie ce implică exercitiul
autoritătii de stat, aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte
îndeplinite în exercitiul functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
Vătămarea
corporală, săvârsită împotriva unui functionar public care îndeplineste o
functie ce implică exercitiul autoritătii de stat,
aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul
functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vătămarea
corporală gravă, săvârsită împotriva unui functionar public care îndeplineste o
functie ce implică exercitiul autoritătii de stat,
aflat în exercitiul functiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercitiul
functiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Art.
2391. – Cazuri speciale de pedepsire
În cazul infractiunilor prevăzute în art. 180–182, art. 189 si 193,
săvârsite împotriva sotului, copiilor sau părintilor unui judecator, procuror,
politist, jandarm ori miltar, în scop de intimidare sau de răzbunare pentru acte
sau fapte îndeplinite în exercitiul functiunii, maximul
pedepsei se majorează cu 2 ani.
Art. 240 - Uzurparea de calitati oficiale
Folosirea fara drept a unei calitati oficiale,
însotita sau urmata de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseste
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 241 - Portul nelegal de decoratii sau semne
distinctive
Purtarea, fara drept, de decoratii, de uniforme
sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepseste cu închisoare de
la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Purtarea, fara drept, de uniforme, grade sau
insigne militare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amenda.
Daca fapta prevazuta în alineatul precedent se
savârseste în timp de razboi, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Art. 242. - Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru,
document sau orice alt înscris care se afla în pastrarea ori în detinerea unui
organ sau unei institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se
refera art. 145 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
5 ani.
Distrugerea din culpa a vreunuia dintre
înscrisurile prevazute în alineatul precedent, care prezinta o valoare
artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amenda.
Daca faptele prevazute în alin. 1 si 2 sunt
savârsite de un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu,
maximul pedepselor prevazute în aceste alineate se majoreaza cu un an.
Tentativa infractiunii prevazute în alin. 1 se
pedepseste.
Art. 243. - Ruperea de sigilii
Înlaturarea ori distrugerea unui sigiliu legal
aplicat se pedepseste cu închisoare de la o luna la 1 an
sau cu amenda.
Daca fapta a fost savârsita de custode, pedeapsa
este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Art. 244. - Sustragerea de sub sechestru
Sustragerea unui bun care este legal sechestrat
se pedepseste cu închisoare de la o luna la 1 an sau
cu amenda.
Daca fapta a fost savârsita de custode, pedeapsa
este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Art. 245. - Abrogat.
INFRACTIUNI CARE ADUC
ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR
ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE
Capitolul I
Infractiuni de
serviciu sau în legatura cu serviciul
Art.
246. - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta
functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu
stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin
aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art.
247. - Abuzul în serviciu prin îngradirea unor drepturi
Îngrădirea, de către un functionar public, a
folosintei sau a exercitiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru
aceasta a unei situatii de inferioritate pe temei de rasă, nationalitate,
etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenentă politică,
convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică
necontagioasă sau infectie HIV/SIDA, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni
la 5 ani.
Art.
248. - Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Fapta
functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu
stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin
aceasta cauzeaza o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei
institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu închisoare
de la 6 luni la 5 ani.
Art. 2481. - Abuzul în serviciu în
forma calificata
Daca faptele prevazute în art. 246, 247 si 248 au
avut consecinte deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 249. - Neglijenta în serviciu
Încalcarea din culpa, de catre un functionar
public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin
îndeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare însemnata bunului mers
al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele
la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare
importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseste cu închisoare de
la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Fapta prevazuta în alin. 1, daca a avut
consecinte deosebit de grave, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Art. 250. - Purtarea abuziva
Întrebuintarea de expresii jignitoare fată de o
persoană, de către un functionar public în exercitiul atributiilor de serviciu,
se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
Amenintarea săvârsită de către un functionar
public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau alte acte de violentă săvârsite de
către un functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală săvârsită de către un
functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 6
luni la 6 ani.
Vătămarea corporală gravă săvârsită de către un
functionar public, în conditiile alin. 1, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Art. 251. - Abrogat.
Art. 252. - Neglijenta în pastrarea secretului de
stat Neglijenta care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau
sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum si neglijenta
care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, daca fapta este de
natura sa aduca atingere intereselor statului, se pedepsesc
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Art.
253. - Abrogat.
Art.
2531. – Conflictul de interese
Fapta functionarului public care, în exercitiul
atributiilor de serviciu, îndeplineste un act ori participă la luarea unei
decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru
sine, sotul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o
altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii
5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau
foloase de orice natură, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si
interzicerea dreptului de a ocupa o functie publică pe durată maximă.
Dispozitiile alin. 1 nu se aplică în cazul
emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
Art. 254 - Luarea de mita
Fapta functionarului care, direct sau indirect,
pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta
promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini,
a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle
sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
Fapta prevazuta în alin. 1, daca a fost savârsita
de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au
facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul
este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Art. 255 - Darea de mita
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte
foloase, în modurile si scopurile aratate în art. 254, se pedepsesc cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevazuta în alineatul precedent nu
constituie infractiune atunci când mituitorul a fost
constrâns prin orice mijloace de catre cel care a luat mita.
Mituitorul nu se pedepseste daca denunta
autoritatii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru
acea infractiune.
Dispozitiile art. 254 alin.
3 se aplica în mod corespunzator, chiar daca oferta nu a fost urmata de
acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se
restituie persoanei care le-a dat în cazurile aratate în alin. 2 si 3.
Art. 256 - Primirea de foloase necuvenite
Primirea de catre un functionar, direct sau
indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a îndeplinit un act în virtutea
functiei sale si la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se
confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor în bani.
Art. 257. - Traficul de
influenta
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase
ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori
pentru altul, savârsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se
creada ca are influenta asupra unui functionar pentru a-l determina sa faca ori
sa nu faca un act ce intra în atributiile sale de
serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dispozitiile art. 256 alin.
2 se aplica în mod corespunzator.
Art. 258. - Fapte savârsite de
alti functionari
Dispozitiile art. 246 - 250 privitoare la
functionari publici se aplica si celorlalti functionari, în acest caz maximul
pedepsei reducându-se cu o treime.
Capitolul II
Infractiuni care împiedica înfaptuirea justitiei
Art.
259. - Denuntarea calomnioasa
Învinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau
plângere, cu privire la savârsirea unei infractiuni de catre o anume persoana,
se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în
sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Daca cel care a savârsit fapta declara mai
înainte de punerea în miscare a actiunii penale fata de persoana în contra
careia s-a facut denuntul sau plângerea, ori împotriva careia s-au produs
probele, ca denuntul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce
potrivit art. 76.
Art. 260. - Marturia mincinoasa
Fapta martorului care într-o cauza penala,
civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face
afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile
esentiale asupra carora a fost întrebat, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Fapta prevazuta în alineatul precedent nu se
pedepseste daca, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea
inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronuntat o hotarâre
sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul
îsi retrage marturia.
Daca retragerea marturiei a intervenit în cauzele
penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau
în toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarâre sau dupa ce s-a dat o alta
solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit
art. 76.
Dispozitiile alin. 1 - 3 se aplica în mod
corespunzator si expertului sau interpretului.
Art.
261. - Încercarea de a determina marturia mincinoasa
Încercarea de a determina o persoana prin
constrângere ori corupere sa dea declaratii mincinoase într-o cauza penala,
civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amenda.
Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si
în cazul în care fapta este savârsita fata de un expert sau de un interpret.
Art. 2611. - Împiedicarea
participarii în proces
Împiedicarea participarii într-o cauza penala,
civila, disciplinara sau în orice alta cauza, a unui martor, expert, interpret
sau aparator, savârsita prin violenta, amenintare sau prin orice alt mijloc de
constrângere îndreptat împotriva sa ori a sotului sau a unei rude apropiate, se
pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.
Tentativa se pedepseste.
Art. 262. - Nedenuntarea unor infractiuni
Omisiunea de a denunta de îndata savârsirea
vreuneia dintre infractiunile prevazute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 2151 , 217 alin. 2 - 4, art. 218 alin. 1 si art. 276 alin. 3 se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Fapta prevazuta în alin. 1, savârsita de sot sau
de o ruda apropiata, nu se pedepseste.
Nu se pedepseste persoana care, mai înainte de a
se fi început urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata, încunostinteaza
autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a
început urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, a înlesnit
arestarea acestora.
Art. 263. - Omisiunea sesizarii organelor
judiciare
Fapta functionarului public care, luând
cunostinta de savârsirea unei infractiuni în legatura cu serviciul în cadrul
caruia îsi îndeplineste sarcinile, omite sesizarea de îndata a
procurorului sau a organului de urmarire penala, potrivit legii de procedura
penala, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.
Daca fapta este savârsita de catre un functionar
public cu atributii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de
la 6 luni la 7 ani.
Art. 264. - Favorizarea infractorului
Ajutorul dat unui infractor fara o întelegere
stabilita înainte sau în timpul savârsirii infractiunii, pentru a îngreuia sau
zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a
asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 7 ani.
Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai
mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.
Favorizarea savârsita de sot sau de o ruda
apropiata nu se pedepseste.
Art. 265. - Omisiunea de a încunostinta organele
judiciare
Fapta de a nu aduce la cunostinta organelor
judiciare a unor împrejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea
nevinovatiei unei persoane trimise în judecata sau condamnate pe nedrept ori la
eliberarea unei persoane tinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
Fapta prevazuta în alineatul precedent nu se
pedepseste daca prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta
obligatie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru sotul sau sau pentru o
ruda apropiata.
Art.
266. - Arestarea nelegala si cercetarea abuziva
Retinerea
sau arestarea nelegala, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse,
masuri de siguranta sau educative, în alt mod decât cel prevazut prin
dispozitiile legale, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau
violente împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, ancheta penala
ori de judecata, pentru obtinerea de declaratii, se pedepseste cu închisoare de
la unu la 5 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si
întrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente fata de un martor, expert
sau interpret.
Art. 267. - Supunerea la rele tratamente
Supunerea la rele tratamente a unei persoane
aflate în stare de retinere, detinere ori în executarea unei masuri de
siguranta sau educative, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 2671. -
Tortura
Fapta prin care se provoaca unei persoane, cu
intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu
scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii
sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta
persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face
presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte
persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare
ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de
catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care
actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimtamântul expres sau
tacit al unor asemenea ersoane, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7
ani.
Daca fapta prevazuta la
alin. 1 a avut vreuna din urmarile aratate în art. 181
sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se
pedepseste cu detentiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la
25 ani.
Tentativa se pedepseste.
Nici o împrejurare exceptionala, oricare ar fi
ea, fie ca este vorba de stare de razboi sau de amenintari cu razboiul, de
instabilitate politica interna sau de orice alta stare de exceptie, nu poate fi
invocata pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici
ordinul superiorului sau al unei autoritati publice.
Faptele prevazute în alin. 1 nu constituie
infractiunea de tortura daca durerea sau suferintele rezulta exclusiv din
sanctiuni legale si sunt inerente acestor sanctiuni sau ocazionate de ele.
Art. 268. - Represiunea nedreapta
Fapta de a pune în miscare actiunea penala, de a
dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana,
stiind ca este nevinovata, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Art. 269. – Evadarea
Evadarea din starea legala de retinere sau de
detinere se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2
ani.
Daca fapta este savârsita prin folosire de
violente, de arme sau de alte instrumente ori de catre
doua sau mai multe persoane împreuna, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8
ani.
Pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare
se adauga la pedeapsa ce se executa, fara a se putea depasi maximul general al
închisorii.
Tentativa se pedepseste.
Art. 270. - Înlesnirea evadarii
Înlesnirea prin orice mijloace a evadarii se
pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani, iar daca fapta s-a savârsit de
catre o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa
este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Înlesnirea evadarii în conditiile art. 269 alin. 2 se pedepseste cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar
daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel
care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Înlesnirea evadarii unei persoane retinute,
arestate sau condamnate pentru o infractiune pentru care legea prevede o
pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar
daca fapta este savârsita de o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel
care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Înlesnirea evadarii savârsita din culpa, de catre
o persoana care avea îndatorirea de a pazi pe cel care a evadat, se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Tentativa la faptele prevazute în alin. 1, 2 si 3
se pedepseste.
Art. 271. - Nerespectarea hotarârilor
judecatoresti
Împotrivirea la executarea unei hotărâri
judecătoresti, prin amenintare fată de organul de executare, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârsită prin acte de
violentă, pedeapsa este de la unu la 5 ani.
Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta
ori parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri
judecatoresti, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
2 ani sau cu amenda.
Daca fapta prevazuta în alin. 2 se savârseste
prin amenintare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar daca
fapta a fost savârsita prin acte de violenta, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 5 ani.
Nerespectarea hotărârilor judecătoresti, prin
sustragerea de la executarea măsurilor de sigurantă
prevăzute în art. 112 lit. c), d) si g), se pedepseste
cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Nerespectarea hotărârilor judecătoresti, prin
neexecutarea, cu rea-credintă, a pedepselor complementare aplicate persoanelor
juridice, prevăzute în art. 714 si art. 715 alin. 2, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 272. - Retinerea sau distrugerea de înscrisuri
Retinerea sau distrugerea unui înscris emis de un
organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de
jurisdictie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre
organele sus-aratate sa ajunga la acesta, când astfel
de înscrisuri sunt necesare solutionarii unei cauze, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Capitolul III
Infractiuni contra
sigurantei circulatiei pe caile ferate
Art. 273. - Neîndeplinirea îndatoririlor de
serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa, din culpa
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
îndeplinirea lor defectuoasa, din culpa, de catre angajatii cailor ferate, daca
aceasta ar fi putut pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de
transport ale cailor ferate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Când fapta prevazuta în alineatul precedent a
avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata sau un
accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în
cazul când s-a produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de
la 5 la 15 ani.
Art. 274. - Neîndeplinirea cu stiinta a
îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa
Neîndeplinirea cu stiinta a îndatoririlor de
serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasa, de catre angajatii cailor ferate,
daca aceasta ar putea pune în pericol siguranta circulatiei mijloacelor de
transport ale cailor ferate, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Daca îndeplinirea defectuoasa sau neîndeplinirea
cu stiinta aratata în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de
transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofa de
cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15
ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 275. - Parasirea postului si prezenta la
serviciu în stare de ebrietate
Parasirea postului, în orice mod si sub orice
forma, de angajatii care asigura direct siguranta circulatiei mijloacelor de
transport ale cailor ferate, daca prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol
siguranta circulatiei mijloacelor de transport, se pedepseste cu închisoare de
la 2 la 7 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza exercitarea
atributiilor de serviciu în stare de ebrietate de catre angajatii care asigura
direct siguranta circulatiei mijloacelor de transport ale cailor ferate.
Când prin faptele prevazute în alineatele
precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea ferata
sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani,
iar în cazul când s-a produs o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 276. - Distrugerea si semnalizarea falsa
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de
neîntrebuintare a liniei ferate sau a instalatiilor de cale ferata, ori
asezarea de obstacole pe linia ferata, daca prin aceasta s-ar fi putut pune în
pericol siguranta mijloacelor de transport ale cailor ferate, se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 12 ani.
Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza savârsirea de
acte de semnalizare falsa sau savârsirea oricaror alte acte de natura a induce
în eroare personalul cailor ferate în timpul executarii serviciului, daca
aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofa de cale
ferata.
În cazul când faptele prevazute în alineatele
precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea
ferata sau un accident de cale ferata, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca au produs
o catastrofa de cale ferata, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea
de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Savârsirea din culpa a faptelor aratate în alin. 1, 2 si 3 se pedepseste în cazul alin. 1 si 2 cu
închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul alin. 3,
cu închisoare de la 3 la 7 ani daca s-a produs o tulburare în activitatea
de transport pe calea ferata sau un accident de cale ferata, si
închisoare de la 10 la 15 ani daca s-a produs o catastrofa de cale ferata.
Daca vreuna dintre faptele prevazute în acest
articol este savârsita de catre un angajat al cailor ferate, la maximul
pedepsei prevazute pentru fapta comisa se poate adauga un spor pâna la 2 ani, fara a se putea depasi maximul general al
pedepsei.
Tentativa la faptele prevazute în alin. 1 - 3 se
pedepseste.
Art. 277. - Accidentul si catastrofa de cale
ferata
Accidentul de cale ferata consta în distrugerea
sau degradarea importanta adusa materialului rulant de cale sau altor
instalatii feroviare în cursul circulatiei sau manevrei mijloacelor de
transport ale cailor ferate.
Catastrofa de cale ferata consta în deraierea,
rasturnarea sau prabusirea unui mijloc de transport al cailor ferate, sau în
producerea unui alt asemenea rezultat, precum si în ciocnirea a doua mijloace
de transport ale cailor ferate sau a unui mijloc de transport al cailor ferate
cu un alt vehicul, daca s-au produs urmari deosebit de grave prin moartea sau
vatamarea integritatii corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau
degradarea mijloacelor de transport ale cailor ferate, a instalatiilor de cale
ferata sau a marfurilor încredintate pentru transport.
Art.
278. - Punerea în miscare a actiunii penale
Actiunea penala pentru faptele prevazute în art. 273 alin. 1, art. 274 alin. 1 si art. 275 alin. 1 si 2 se pune
în miscare numai la sesizarea organelor competente ale cailor ferate.
Capitolul IV
Infractiuni privitoare la
regimul stabilit pentru unele activitati reglementate de lege
Art. 279. - Nerespectarea regimului armelor si munitiilor
Detinerea, portul, confectionarea, transportul,
precum si orice operatie privind circulatia armelor si munitiilor sau
functionarea atelierelor de reparat arme, fără drept, se pedepsesc cu
închisoare de la 2 la 8 ani.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si
nedepunerea armei sau a munitiei în termenul fixat de lege la organul
competent, de către cel căruia i s-a respins cererea pentru prelungirea
valabilitătii permisului.
Se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani:
a) detinerea, înstrăinarea sau portul, fără
drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum si a munitiei pentru astfel
de arme;
b) detinerea, înstrăinarea sau portul, fără
drept, a mai multor arme cu exceptia celor prevăzute la lit. a,
precum si a armelor de panoplie, ori munitiei respective în cantităti mari.
Portul de arme, fără
drept, în localul unitătilor de stat sau al altor unităti la care se referă
art. 145, la întruniri publice ori în localuri de alegeri, se pedepseste cu
închisoare de la 5 la 15 ani.
Tentativa se pedepseste.
Art.
2791. - Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor
materii radioactive
Primirea,
detinerea, folosirea, cererea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea,
expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor a altor
materii radioactive, precum si orice alte operatiuni privind circulatia
acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si
interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în alin. 1 au produs pericol public, au
avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182 ori au cauzat o
pagubă materială, pedeapsa este închisoarea de la 4 la
12 ani si interzicerea unor drepturi.
Sustragerea
ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor
materii radioactive se pedepseste cu închisoare de la 5 la 15 ani si
interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în alin. 3 au produs
pericol public sau au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
În cazul în care faptele prevăzute în alin. 1 si
3 au avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la
20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a
produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detentiunea pe
viată sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Amenintarea, adresată unui stat, unei organizatii
internationale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea materialelor
nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul de a provoca vătămarea
corporală sau moartea unor persoane ori pagube materiale, se pedepseste cu
închisoare de la 3 la 12 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin. 6 este conditionată
de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin amenintare, sub orice
formă, se pretinde a se da ori a se preda materiale nucleare sau alte materii
radioactive, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Art. 280. - Nerespectarea regimului materialelor
explozive
Producerea, experimentarea, prelucrarea,
detinerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte
operatiuni privind aceste materii fără drept se pedepsesc cu închisoare de la 3
la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Sustragerea materiilor explozive se pedepseste cu
închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor
drepturi. Când faptele prevăzute în alin. 1 si 2 privesc o cantitate mai mare
de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea de exploziv este însotită de
materiale de initiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Faptele prevăzute în alin. 1 si 2, dacă au produs
pericol public sau au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 181 sau 182,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si fapta prevăzută în alin. 1, dacă a
cauzat o pagubă materială.
În cazul în care faptele prevăzute în alineatele
precedente au avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de
la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar dacă s-a
produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detentiunea pe
viată sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Amenintarea, adresată unui stat, unei organizatii
internationale sau unei persoane fizice sau juridice, cu folosirea materiilor
explozive în scopul de a provoca vătămarea corporală sau moartea unor persoane
ori pagube materiale se pedepseste cu închisoare de la 3 la
12 ani.
Fapta de amenintare cu
folosirea materiilor explozive, săvârsită în conditiile arătate în art. 2791 alin. 7, se sanctionează cu pedeapsa prevăzută în acel
alineat.
Tentativa se pedepseste.
Art. 2801. - Nerespectarea regimului de ocrotire al unor bunuri
Înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă
prin care se pricinuieste pierderea pentru patrimoniul cultural national sau
pentru fondul arhivistic national a unui bun care potrivit legii, face parte
din acel patrimoniu sau fond, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau
pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârsirea
unei fapte care constituie prin ea însăsi o altă infractiune, pedeapsa este cea
prevăzută de lege pentru infractiunea săvârsită, al cărei maxim se majorează cu
3 ani.
Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepseste, iar
în cazul faptelor prevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte
ca hotărârea să fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul
infractiunii făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond.
Art. 281. - Exercitarea fără drept a unei
profesii
Exercitarea fără drept a unei profesii sau a
oricărei alte activităti pentru care legea cere autorizatie, ori exercitarea
acestora în alte conditii decât cele legale, dacă legea specială prevede că
săvârsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se
pedepseste cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă.
Art. 2811. - Nerespectarea regimului transportului rutier
public
Efectuarea transportului rutier public fără licentă de transport, fără
licentă de executie pentru vehicul sau fără licentă de executie pentru traseu,
după caz, ori cu licente cu valabilitatea expirată se pedepseste cu închisoare
de la o lună la un an sau amendă.
Persoana care dispune efectuarea transportului rutier public în
conditiile prevăzute la alin. 1 sau consimte la efectuarea acestuia se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani ori amendă.
Eliberarea, cu stiintă, a unei licente de transport rutier public, a
unei licente de executie pentru vehicul sau a unei licente de executie pentru
traseu, fără respectarea legii, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3
ani.
INFRACTIUNI DE FALS
Capitolul I
FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE
SAU DE ALTE VALORI
Art. 282
- Falsificarea de monede sau de alte valori
Falsificarea de monedă metalică, monedă de
hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru
efectuarea plătilor, emise de institutia bancară ori de alte institutii de
credit competente, sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori
asemănătoare, se pedepseste cu închisoare de la 3 la
12 ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează punerea în
circulatie, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în alineatul
precedent, sau detinerea lor în vederea punerii în circulatie.
Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente
ar fi putut cauza o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor
drepturi, iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului financiar, pedeapsa
este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Art. 283. - Falsificarea de timbre
Falsificarea de timbre, mărci postale, plicuri
postale, cărti postale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane
răspuns international, ori punerea în circulatie a unor astfel de valori
falsificate, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la
5 ani.
Tentativa se pedepseste.
Art. 284. - Falsificarea de valori străine
Dispozitiile cuprinse în acest capitol se aplică
si în cazul când infractiunea priveste monede sau timbre ale altor state ori
alte valori străine.
Art. 285. - Detinerea de instrumente în vederea
falsificării de valori
Fabricarea ori detinerea de instrumente sau
materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor
enumerate în art. 282-284 se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Art. 2851. - Sanctionarea persoanei
juridice
Dacă una dintre faptele prevăzute în art. 282-285
a fost săvârsită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică si
pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice sau a suspendării
activitătii ori a uneia dintre activitătile persoanei juridice, după caz.
Capitolul II
FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE
Art. 286. - Falsificarea instrumentelor oficiale
Falsificarea unui sigiliu, unei stampile sau a
unui instrument de marcare de care se folosesc unitătile la care se referă art.
145 se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Tentativa se pedepseste.
Folosirea instrumentelor oficiale false
Art. 287. - Folosirea instrumentelor false
arătate, în art. 286 se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Folosirea fără drept a unui sigiliu ori a unei
stampile cu stema tării se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Capitolul III
FALSURI ÎN ÎNSCRISURI
Art. 288. - Falsul material în înscrisuri
oficiale
Falsificarea unui înscris oficial prin
contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod,
de natură să producă consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3
luni la 3 ani.
Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârsit
de un functionar în exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele,
tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinte juridice.
Tentativa se pedepseste.
Art. 289. – Falsul intelectual
Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul
întocmirii acestuia, de către un functionar aflat în exercitiul atributiilor de
serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului ori prin omisiunea cu stiintă de a insera unele date sau
împrejurări, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la
5 ani.
Tentativa se pedepseste.
Art. 290. - Falsul în înscrisuri sub semnătură
privată
Falsificarea unui înscris sub semnătură privată
prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseste
înscrisul falsificat ori îl încredintează altei persoane spre folosire, în
vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Tentativa se pedepseste.
Art. 291. - Uzul de fals
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură
privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinte
juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este
oficial, si cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă când înscrisul este sub semnătură privată.
Art. 292. - Falsul în declaratii
Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută
unui organ sau institutii de stat ori unei alte unităti dintre cele la care se
referă art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine
sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaratia
făcută serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 293. - Falsul privind identitatea
Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea
unei asemenea identităti altei persoane, pentru a induce sau a mentine în
eroare un organ sau o institutie de stat sau o altă unitate dintre cele la care
se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine
ori pentru altul, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
3 ani.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează încredintarea
unui înscris care serveste pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare
sau identificare spre a fi folosit fără drept.
Art. 294. - Falsul prin folosirea emblemei
Crucii Rosii
Folosirea fără drept a emblemei sau folosirea
denumirii de crucea rosie ori a unei denumiri asimilate acesteia, precum si
folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitatie a
vreunei asemenea embleme ori denumiri, dacă faptă a cauzat pagube materiale, se
pedepsesc cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă.
Dacă fapta se săvârseste în timp de război,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
INFRACTIUNI LA REGIMUL
STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂTI ECONOMICE
Art.
295. -Specula
Săvârsirea
uneia dintre următoarele fapte:
a)
cumpărarea în scop de revânzare a produselor industriale
sau agricole care potrivit dispozitiilor legale nu pot face obiectul comertului
particular;
b)
cumpărarea de produse industriale sau agricole, în
scop de prelucrare în vederea revânzării, dacă ceea ce ar rezulta din
prelucrare nu poate face, potrivit dispozitiilor legale, obiectul comertului
particular,
c) - Abrogat
d) - Abrogat
se pedepseste cu închisoare de
la 6 luni la 5 ani.
Dispozitiile de la lit. c si d ale art. 295 au fost abrogate prin art. 8 din Legea
nr. 12 din 6 august 1990 publicată în M. Of. nr. 97
din 8 august 1990, modificată si republicată în M. Of. nr.
133 din 20 iunie 1991.
Art. 296. - Înselăciunea la măsurătoare
Înselarea prin folosirea unui instrument de
măsurat inexact ori prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat
exact se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 5
ani.
Tentativa se pedepseste.
Art. 297. - Înselăciunea cu privire la calitatea
mărfurilor
Falsificarea ori substituirea de mărfuri sau
orice alte produse, precum si expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea
bunuri, cunoscând că sunt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu
închisoare de la unu la 7 ani.
Dacă mărfurile sau produsele au devenit, prin
falsificare sau substituire, vătămătoare sănătătii, sunt aplicabile
dispozitiile art. 313.
Tentativa se pedepseste.
Art. 298. - Divulgarea secretului economic
Divulgarea unor date sau informatii care nu sunt
destinate publicitătii, de către cel care le cunoaste datorită atributiilor de
serviciu, dacă fapta este de natură să producă pagube, se pedepseste cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent este
săvârsită de altă persoană, oricare ar fi modul prin
care a ajuns să cunoască datele sau informatiile, pedeapsa este închisoarea de
la 6 luni la 5 ani.
Art. 299. - Contrafacerea obiectului unei
inventii
Contrafacerea sau folosirea, fără drept, a
obiectului unei inventii se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 300. - Punerea în circulatie a produselor
contrafăcute
Punerea în circulatie a produselor realizate ca
urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei inventii se
pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Art. 301. - Concurenta neloială
Fabricarea ori punerea în circulatie a produselor
care poartă denumiri de origine ori indicatii de provenientă false, precum si
aplicarea pe produsele puse în circulatie de mentiuni false privind brevetele
de inventii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor
organizatiilor de comert ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe
beneficiari, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu
amendă.
Art. 302. - Nerespectarea dispozitiilor privind
operatii de import sau de export
Efectuarea, fără autorizatie, a oricăror acte sau
fapte care potrivit dispozitiilor legale sunt considerate operatiuni de import,
export sau tranzit, se pedepseste cu închisoare de la 2 la
7 ani si confiscarea partială a averii.
Art. 3021. - Deturnarea de fonduri
Schimbarea destinatiei fondurilor bănesti sau a
resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat
o perturbare a activitătii economico-financiare sau a produs o pagubă unui
organ ori unei institutii de stat sau unei alte unităti dintre cele la care se
referă art. 145, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la
5 ani.
Dacă fapta prevăzută la
alin. 1 a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 3022. - Nerespectarea
dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri
Efectuarea oricăror operatiuni de import de
deseuri ori reziduuri de orice natură sau de alte mărfuri periculoase pentru
sănătatea populatiei, pentru mediul înconjurător, precum si introducerea, în
orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tării, fără respectarea
dispozitiilor legale, se pedepseste cu închisoarea de la 2 la
7 ani.
Dacă faptele prevăzute în alineatul precedent au
pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de
persoane, au avut vreuna dintre urmările arătate în
art. 182 ori au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa este închisoarea
de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a
produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei
nationale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor
drepturi.
Tentativa se pedepseste.
INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE
UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALĂ
Capitolul I
INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI
Art. 303. - Bigamia
Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană
căsătorită se pedepseste cu închisoare de la unu la 5
ani.
Persoana necăsătorită care se căsătoreste cu o
persoană pe care o stie căsătorită se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Faptele prevăzute în prezentul articol nu se
sanctionează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarată nulă pentru
alt motiv decât bigamia.
Art. 304. - Adulterul - Abrogat
Art. 305. - Abandonul de familie
Săvârsirea de către persoana care are obligatia
legală de a întretine, fată de cel îndreptătit la întretinere,
a uneia dintre următoarele fapte:
a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor,
expunându-l la suferinte fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credintă a obligatiei de
întretinere prevăzute de lege;
c) neplata cu rea-credintă, timp de 2 luni, a
pensiei de întretinere stabilită pe cale judecătorească, se pedepseste, în
cazurile prevăzute la lit. a) si b) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, iar în cazul prevăzut la lit. c), cu
închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
Actiunea penală se pune în miscare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Dacă
părtile nu s-au împăcat, dar în cursul judecătii inculpatul îsi îndeplineste
obligatiile, instanta, în cazul când stabileste vinovătia pronuntă împotriva
inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionată a executării pedepsei,
chiar dacă nu sunt îndeplinite conditiile prevăzute în art. 81.
Revocarea suspendării conditionate nu are loc
decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârseste
din nou infractiunea de abandon de familie.
Art. 306. - Relele tratamente aplicate minorului
Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau
tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a
minorului, de către părinti sau de orice persoană căreia minorul i-a fost
încredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15
ani si interzicerea unor drepturi.
Art.
307. - Nerespectarea măsurilor privind încredintarea minorului
Retinerea
de către un părinte a copilului său minor, fără
consimtământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredintat
minorul potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 luni sau
cu amendă.
Cu
aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta persoanei căreia i s-a
încredintat minorul prin hotărâre judecătorească, spre crestere si educare, de
a împiedica în mod repetat pe oricare dintre părinti să aibă legături personale
cu minorul, în conditiile stabilite de părti sau de către organul competent.
Actiunea penală se pune în miscare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Capitolul II
INFRACTIUNI CONTRA SĂNĂTĂTII
PUBLICE
Art. 308. - Zădărnicirea combaterii bolilor
Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea
sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspândirea unei
asemenea boli, se pedepseste cu închisoare de la o lună la
2 ani sau cu amendă.
Art. 309. - Contaminarea venerică si transmiterea
sindromului imunodeficitar dobândit
Transmiterea unei boli venerice prin raport
sexual, prin relatii sexuale între persoane de acelasi sex sau prin acte de
perversiune sexuală, de către o persoană care stie că suferă de o astfel de
boală, se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Transmiterea sindromului imundeficitar dobândit -
SIDA - de către o persoană care stie că suferă de această boală se pedepseste
cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Instanta de judecată va dispune măsura de
sigurantă a obligării la tratament medical.
Art. 3091. - Sustragerea de la
tratament medical
Sustragerea de la executarea măsurii de sigurantă
a obligării la tratament medical, în cazul infractiunii de contaminare
venerică, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an
sau cu amendă.
Art. 310. - Răspândirea bolilor la animale sau la
plante
Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea
sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor,
dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, sau
alte urmări grave, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă.
Art. 311. - Infectarea apei
Infectarea prin orice mijloace a surselor sau
retelelor de apă, dacă este dăunătoare sănătătii oamenilor, animalelor sau
plantelor, se pedepseste cu închisoare de la 6luni la
4 ani sau cu amendă.
Art. 312. – Traficul de stupefiante - Abrogat
Art. 313. - Falsificarea de alimente sau alte
produse
Prepararea de alimente ori băuturi falsificate,
alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătătii, expunerea spre
vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau băuturi, cunoscând că sunt
falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare
de la 3 la 10 ani.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează falsificarea
sau substituirea altor mărfuri sau produse, dacă prin falsificare sau
substituire acestea au devenit vătămătoare sănătătii.
Punerea în consum public de carne sau produse din
carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a
avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Dacă prin faptele
prevăzute în alin. 1 sau 2 s-au produs vătămări uneia sau mai multor persoane
care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile,
pedeapsa este închisoarea de la 4 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, iar
dacă necesită îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea unor
drepturi.
În cazul în care prin
faptele prevăzute în alin. 1 sau 2 s-au produs vătămări uneia sau mai multor
persoane care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri
medicale ori vreuna din consecintele prevăzute în art. 182 alin.
1, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si
interzicerea unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare moartea, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa infractiunilor
prevăzute la alin. 1 si 2 se pedepseste.
Capitolul III
INFRACTIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR ÎN PRIMEJDIE
Art. 314. - Punerea în primejdie a unei persoane
în neputintă de se îngriji
Părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, în
orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se
îngriji, de către acela care o are sub pază sau îngrijire, punându-i în pericol
iminent viata, sănătatea sau integritatea corporală, se pedepsesc cu închisoare
de la unu la 3 ani.
Este apărată de pedeapsă persoana care, după
săvârsirea faptei, îsi reia de bună-voie îndatoririle.
Art. 315. - Lăsarea fără ajutor
Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a
înstiinta autoritatea, de către cel care a găsit o persoană a cărei viată,
sănătate sau integritate corporală este în primejdie si care este lipsită de
putinta de a se salva, se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă.
Art. 316. – Lăsarea fără ajutor prin omisiune de înstiintare
Neînstiintarea autoritătii de către cel ce
găseste o persoană abandonată sau pierdută, care are nevoie de ajutor, fiindu-i
pusă în pericol viata, sănătatea ori integritatea corporală, se pedepseste cu
închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
Capitolul IV
ALTE INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII
PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALĂ
Art. 317. - Instigarea la discriminare
Instigarea la ură pe temei de rasă,
nationalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie,
apartenentă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă sau infectie HIV/SIDA se pedepseste cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Art. 318. - Împiedicarea libertătii cultelor
Împiedicarea sau tulburarea libertătii de
exercitare a vreunui cult religios, care este organizat si functionează
potrivit legii, se pedepseste cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu
amendă.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta de a
obliga o persoană, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale
vreunui cult, sau să îndeplineasă un act religios legat de exercitarea unui
cult.
Art. 319. - Profanarea de morminte
Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a
unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseste cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Art. 320. - Tulburarea folosintei locuintei
Fapta prin care se tulbură în mod repetat
folosinta locuintei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se împiedică
normala folosintă a locuintei, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Actiunea penală se pune în miscare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.
Art. 321. - Ultrajul contra bunelor moravuri si
tulburarea linistii publice
Fapta persoanei care, în public, săvârseste acte
sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte
manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal
public ori se tulbură, în alt mod,
linistea si ordinea publică, se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacă prin fapta prevăzută în alin. 1 s-au
tulburat grav linistea si ordinea publică, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 322. - Încăierarea
Participarea la o încăierare între mai multe
persoane se pedepseste cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu
amendă.
Dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare
gravă integritătii corporale sau sănătătii unei persoane, cel care a săvârsit
această faptă se pedepseste pentru infractiunea săvârsită, al cărei maxim se
reduce cu un an. Ceilalti participanti la încăierare se pedepsesc cu pedeapsa
prevăzută în alin. 1.
În cazul prevăzut în alin. 2, dacă nu se cunoaste
care dintre participanti au săvârsit faptele arătate în acel alineat, se aplică
tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, când s-a
cauzat vătămarea integritătii corporale sau sănătătii. În cazul în care s-a
cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la
15 ani.
Nu se pedepseste cel care a fost prins în
încăierare împotriva vointei sale, sau care a încercat să despartă pe altii, să
respingă un atac ori să apere pe altul.
Art. 323. - Asocierea pentru săvârsirea de infractiuni
Fapta de a se asocia sau de a initia constituirea
unei asocieri în scopul săvârsirii uneia sau mai multor infractiuni, altele
decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a
unei astfel de asocieri, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a
se putea depăsi pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea ce intră în scopul asocierii.
Dacă fapta de asociere a fost urmată de
săvârsirea unei infractiuni, se aplică celor care au săvârsit infractiunea
respectivă pedeapsa pentru acea infractiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută
în alin. 1.
Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1,
care denuntă autoritătilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită si de
a se fi început săvârsirea infractiunii care intră în scopul asocierii.
Art. 324. - Instigarea publică si apologia
infractiunilor
Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau
prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârsi fapte ce
constituie infractiuni, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fără
a se putea depăsi pedeapsa prevăzută de lege pentru infractiunea la săvârsirea
căreia s-a instigat.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 este săvârsită de
un functionar public care îndeplineste o functie ce
implică exercitiul autoritătii de stat ori de către o persoană din cele
prevăzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la
5 ani, fără a se putea depăsi pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru
infractiunea la săvârsirea căreia s-a instigat.
Dacă instigarea publică a
avut ca urmare săvârsirea infractiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea
prevăzută de lege pentru acea infractiune.
Purtarea în public a
unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive
neautorizate, în scopurile arătate în alin. 1, se pedepseste cu închisoare de
la 3 luni la 3 ani.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează lăudarea în
public a celor care au săvârsit infractiuni sau a infractiunilor săvârsite de
acestia.
Art. 325. - Răspândirea de materiale obscene
Fapta de a vinde sau răspândi, precum si de a
confectiona ori detine, în vederea răspândirii obiecte, desene, scrieri sau
alte materiale cu caracter obscen, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
Art. 326. - Cersetoria
Fapta persoanei care, având capacitatea de a
munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se
pedepseste cu închisoare de la o lună la 3 ani.
Art. 327. - Vagabondajul - Abrogat
Art. 328. - Prostitutia
Fapta persoanei care îsi procură mijloacele de
existentă sau principalele mijloace de existentă, practicând în acest scop
raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3
luni la 3 ani.
Art. 329. - Proxenetismul
Îndemnul ori înlesnirea practicării prostitutiei
sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostitutiei de către o
persoană, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani
si interzicerea unor drepturi.
Recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori
traficul de persoane în acest scop, precum si constrângerea la prostitutie se
pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani si
interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 sau 2 este
săvârsită fată de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor
drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au
servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea
infractiunii prevăzute în alin. 1 si 3 si cele care au fost dobândite prin
săvârsirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul
este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Tentativa se pedepseste.
Art. 330. - Jocul de noroc
Organizarea sau îngăduirea jocurilor de noroc
pentru public, fără autorizare, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează organizarea
sau îngăduirea în mod obisnuit a jocurilor de noroc, într-o casă particulară,
în scopul de a realiza foloase materiale.
INFRACTIUNI CONTRA CAPACITĂTII
DE APĂRARE A ROMÂNIEI
Capitolul I
INFRACTIUNI SĂVÂRSITE DE
MILITARI
Sectiunea I
Infractiuni contra ordinii si
disciplinei militare
Art. 331. - Absenta nejustificată
Absenta nejustificată de la unitate sau serviciu,
care a depăsit 24 ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului în termen sau
concentrat, până la gradul de sergent inclusiv, se pedepseste cu închisoare de
la 3 luni la 1 an.
Pedeapsa aplicată militarului în termen se
execută într-o închisoare militară.
În timp de război, absenta nejustificată a
oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depăsit 4 ore dar nu mai
mult de 24 ore, se pedepseste cu închisoare de la unu la
5 ani.
Art. 332. – Dezertarea
Absenta nejustificată de la unitate sau serviciu,
care depăseste 3 zile, a oricărui militar, se pedepseste cu închisoare de la
unu la 7 ani.
În timp de război, absenta nejustificată a
oricărui militar de la unitate sau serviciu, care a depăsit 24 ore, se
pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Art. 333. - Călcarea de consemn
Călcarea regulilor serviciului de gardă, de pază,
de însotire sau de securitate, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 1 an.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează si părăsirea
comenzii sau oricărui alt post de către militar.
Călcarea consemnului de către santinela aflată în
serviciu de gardă sau de pază pe lângă depozitele de armament, munitii sau
materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi de un deosebit interes
militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave, se
pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Faptele de mai sus săvârsite în timp de război se
pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Art. 334. - Insubordonarea
Refuzul de a executa un ordin cu privire la
îndatoririle de serviciu se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
Dacă fapta este săvârsită de un ofiter, de un
maistru militar sau subofiter, de un militar angajat, de doi sau mai multi
militari împreună ori în fata trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave,
pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
În timp de război, pedeapsa pentru fapta
prevăzută în alin. 1 este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta
prevăzută în alin. 2 de la 3 la 12 ani.
Art. 335. - Lovirea superiorului
Lovirea superiorului de către inferior sau a
sefului de către subordonat se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvârsită
în timp de război, maximul pedepsei se sporeste cu 2 ani.
Art. 336. - Lovirea inferiorului
Lovirea inferiorului sau subordonatului de către
un superior sau sef se pedepseste cu închisoare de la o lună la un an.
Dispozitiile alin. 1 nu se aplică în timp de
război, dacă fapta a fost determinată de o necesitate militară.
Art.
337. - Punerea în miscare a actiunii penale
Actiunea penală pentru infractiunile prevăzute în
art. 331-334 se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.
Sectiunea II
Infractiuni pe câmpul de luptă
Art. 338. - Capitularea
Predarea în mâinile inamicului de către comandant
a fortelor militare pe care le comandă, lăsarea în mâinile dusmanului,
distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuintare de către comandant a
mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului,
fără ca aceast să fi fost determinată de conditiile de luptă, se pedepsesc cu
detentiunea pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Art. 339. - Părăsirea câmpului de luptă
Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a
actiona, săvârsite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau săvârsirea
altor asemenea fapte de natură a servi cauza dusmanului, se pedepseste cu
detentiunea pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Sectiunea III
Infractiuni specifice aviatiei
si marinei militare
Art. 340. - Zborul neautorizat
Zborul cu o aeronavă apartinând fortelor armate
ale statului român, fără prealabila autorizare, precum si nerespectarea
regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului în
spatiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a
cauzat urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar dacă a
cauzat un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
15 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 341. - Părăsirea navei
Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu
de către comandant, mai înainte de a-si fiexercitat până la capăt îndatoririle
de serviciu, precum si de către orice persoană ce face parte din echipajul
navei, fără ordinul comandantului, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Aceeasi faptă săvârsită în timp de război se
pedepseste cu detentiunea pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 342. - Părăsirea comenzii
Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave
sau al unei grupări de nave militare, în situatii ce
ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se
pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În cazul în care părăsirea comenzii s-a săvârsit
în timpul luptei, de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave
militare, pedeapsa este detentiunea pe viată sau închisoarea de la 15 la 25 de
ani si interzicerea unor drepturi.
Art.
343. - Neluarea măsurilor necesare în operatiile navale
Fapta
comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care fără a fi
fost oprit prin vreun ordin sau fără a fi fost împiedicat de misiunea specială
pe care o avea, nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva
dusmanului, să ajute o navă a statului român sau a unei tări aliate urmărită de
dusman ori angajată în luptă, sau nu ia măsurile necesare pentru a distruge un
convoi dusman, ori nu urmăreste navele de război sau comerciale ale dusmanului,
se pedepseste cu detentiunea pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de
ani si interzicerea unor drepturi.
Art.
344. – Coborârea pavilionului
Coborârea
pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza dusmanului, săvârsită
de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare,
precum si de către orice altă persoană ambarcată se pedepseste cu detentiunea
pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art.
345. - Coliziunea
Fapta
comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul
navei, prin care s-a cauzat, din culpă, o coliziune sau punerea pe uscat a
navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a navei sau alte urmări
grave, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În
cazul în care fapta prevăzută în alineatul precedent a fost săvârsită cu
intentie, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de
ani si interzicerea unor drepturi.
În timp de război, fapta prevăzută în alin. 2 se
pedepseste cu detentiunea pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 346. - Sanctionarea tentativei
Tentativa infractiunilor prevăzute în art. 340,
341, 342, 344 si 345 alin. 2 si 3 se pedepseste.
Art. 347. - Infractiuni privitoare la aeronave
Dispozitiile art. 341-346 se aplică în mod
corespunzător si în ce priveste aeronavele militare.
Capitolul II
INFRACTIUNI SĂVÂRSITE DE
MILITARI SAU DE CIVILI
Art. 348. - Sustragerea de la serviciul militar
Fapta persoanei care îsi provoacă vătămări
integritătii corporale sau sănătătii, simulează o boală sau infirmitate,
foloseste înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage
serviciului militar, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la 3 la 10
ani.
Actiunea penală se pune în miscare numai la
sesizarea comandantului.
Art. 349. - Defetismul
Răspândirea sau publicarea în timp de război de
zvonuri sau informatii false, exagerate sau tendentioase relative la situatia
economică si politică a tării, la starea morală a populatiei în legătura cu
declararea si mersul războiului, precum si săvârsirea altor asemenea fapte de
natură să slăbească rezistenta morală a populatiei, se pedepsesc cu închisoare
de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 350. - Jefuirea celor căzuti pe câmpul de
luptă
Jefuirea pe câmpul de luptă a mortilor sau
rănitilor de obiectele aflate asupra lor se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează fapta arătată
în alineatul precedent, care, fără să fie săvârsită pe câmpul de luptă, este
urmarea unor operatii de război.
Art.
351. - Folosirea emblemei Crucii Rosii în timpul operatiilor militare
Folosirea, fără drept, în timp de război si în
legătură cu operatiile militare a emblemei ori denumirii de crucea rosie sau a
celor asimilate acesteia, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Art. 352. - Sustragerea de la rechizitii militare
Refuzul nejustificat de a pune la dispozitia
fortelor armate bunurile legal rechizitionate, sustragerea de la îndeplinirea
acestor obligatii ori nedeclararea la recensământ a bunurilor supuse
rechizitionării, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la
2 ani
În cazul când fapta se săvârseste în timp de
război, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5
ani.
Capitolul III
INFRACTIUNI SĂVÂRSITE DE
CIVILI
Art. 353. - Sustragerea de la recrutare
Sustragerea de la recrutare în timp de război se
pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 354. - Neprezentarea la
încorporare sau concentrare
Neprezentarea la încorporare sau concentrare ori
neprezentarea celor încorporati sau concentrati la unitatea unde au fost
repartizati, în timp de mobilizare sau război, în termenul precizat în ordin,
se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Termenul de prezentare prevăzut în alineatul
precedent se prelungeste cu 10 zile, în cazul în care cei chemati la mobilizare
sau concentrare se află în străinătate.
Art.
355. - Punerea în miscare a actiunii penale
Actiunea penală pentru infractiunile prevăzute în
prezentul capitol se pune în miscare numai la sesizarea comandantului.
INFRACTIUNI CONTRA PĂCII SI
OMENIRII
Art. 356. - Propaganda pentru război
Propaganda pentru război, răspândirea de stiri
tendentioase sau inventate, de natură să servească atâtării la război sau orice
alte manifestări în favoarea dezlăntuirii unui război, săvârsite prin grai,
scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se
pedepsesc cu închisoarea de la 5 la 15 ani si
interzicerea unor drepturi.
Art. 357. - Genocidul
Săvârsirea în scopul de a distruge în întregime
sau în parte o colectivitate sau un grup national, etnic, rasial sau religios,
a vreuneia dintre următoarele fapte:
a) uciderea membrilor colectivitătii sau
grupului;
b) vătămarea gravă a integritătii fizice sau
mintale a membrilor colectivitătii sau grupului;
c) supunerea colectivitătii ori grupului la
conditii de existentă sau tratament de natură să ducă la distrugere fizică;
d) luarea de măsuri tinzând la împiedicarea
nasterilor în sânul colectivitătii sau grupului;
e) transferarea fortată a copiilor apartinând
unei colectivităti sau unui grup, în altă colectivitate sau în alt grup,
se pedepseste cu detentiunea pe
viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Dacă fapta este săvârsită în timp de război,
pedeapsa este detentiunea pe viată.
Întelegerea în vederea săvârsirii infractiunii de
genocid se pedepseste cu închisoare de la 5 la 20 ani
si interzicerea unor drepturi.
Art. 358. - Tratamente neomenoase
Supunerea la tratamente neomenoase a rănitilor
ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Rosii ori
al organizatiilor asimilate acesteia, a naufragiatilor, a prizonierilor de
război si în general a oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului
ori supunerea acestora la experiente medicale sau stiintifice care nu sunt
justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepseste cu
închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează săvârsirea
fată de persoanele arătate în alineatul precedent a vreuneia din următoarele
fapte:
a) constrângerea de a servi în fortele armate ale
adversarului;
b) luarea de ostateci;
c) deportarea;
d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără
temei legal;
e) condamnarea sau executia fără o judecată
prealabilă efectuată de către un tribunal constituit în mod legal si care să fi
judecat cu respectarea garantiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege.
Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor
prevăzuti în alin. 1 se pedepseste cu
detentiunea pe viată sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea
unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în prezentul articol sunt
săvârsite în timp de război, pedeapsa este detentiunea pe viată.
Art. 359. - Distrugerea unor obiective si
însusirea unor bunuri
Distrugerea în întregime sau în parte:
a) a clădirilor, a oricăror alte constructii sau
a navelor care servesc de spitale;
b) a mijloacelor de transport de orice fel
afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Rosie, ori al organizatiilor
asimilate acesteia, pentru transportul rănitilor, bolnavilor, materialelor
sanitare sau al materialelor Crucii Rosii ori ale organizatiilor asimilate
acesteia;
c) a depozitelor de materiale sanitare, dacă
toate acestea poartă semnele distinctive reglementare, se pedepseste cu
închisoare de la 5 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează însusirea sub
orice formă, nejustificată de o necesitate militară si săvârsită în proportii
mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea
rănitilor sau bolnavilor căzuti sub puterea adversarului.
Tot astfel se sanctionează distrugerea în
întregime sau în parte, ori însusirea sub orice formă nejustificată de vreo
necesitate militară si săvârsită în proportii mari, a oricăror alte
bunuri.
Art. 360. - Distrugerea, jefuirea sau însusirea
unor valori culturale
Distrugerea sub orice formă, fără necesitate
militară, de monumente sau constructii care au o valoare artistică, istorică
ori arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau
stiintifică, opere de artă, manuscrise, cărti de valoare, colectii stiintifice
sau colectii importante de cărti, de arhive ori de reproduceri ale bunurilor de
mai sus si în general a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseste
cu închisoare de la 5 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.
Cu aceeasi pedeapsă se sanctionează jefuirea sau
însusirea sub orice formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în
prezentul articol, de pe teritoriile aflate sub ocupatie militară.
Art. 361. - Sanctionarea tentativei
Tentativa infractiunilor prevăzute în prezentul
titlu se pedepseste.
Tăinuirea si favorizarea privitoare la
infractiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Tăinuirea si favorizarea săvârsite de sot sau de
o rudă apropiată în cazul infractiunilor prevăzute în art. 357 si 358 alin. 3 si 4 se pedepsesc. Limitele pedepsei
prevăzute în alin. 2 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlalte infractiuni,
tăinuirea si favorizarea nu se pedepsesc.
Art. 362. - Dispozitiile din partea generală a
acestui cod se aplică si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, afară
de cazul când legea dispune altfel.
Art.
363. - Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1969.